Hristos A Inviat!

Si tuturor viata daruindu-ne!

Suedia

Se pare ca nu sunt departe de vorba aceea "din Paste in Craciun". E bine ca lucrul asta nu se refera la mersul la biserica si doar la postarile pe blog. Incerc sa scriu mai des, dar zau ca nici aici nu-i ziua mai mare de 24 de ore. In ultimul timp ma tot gandesc la cat de mult imi place aici, si m-am gandit sa scriu despre asta. Nu-mi place tot, imi lipsesc foarte multe lucruri din tara, in special cele importante si foarte importante, dar sunt si altele care mai indulcesc amarul "pribegiei".
Iata cateva lucruri care ma incanta in Suedia, dintre cele importante:
- soarele ce imi bate in geam de dimineata si varfurile copacilor pe care ii vad pe geam. Caci desi locuim aproape de centrul orasului aici blocurile sunt constrite oarecum in padure.
-aerul tare si curat care te intampina dimineata . Il sorb cu nesat, parca nu-mi vine sa cred ca este chiar atat de minunat.
- salbaticia locului: desi, cum am mai spus , stam in oras, la bloc, facem 10 minute pana in padure. Nu ma pot satura de privelistea marii printre copacii inca golasi, mersul nostru prin padure cate 5 km, de strigatul pescarusilor si mersul pe apa lin al lebedelor (care sunt si aici tare cersetoare!). Stancile coltoase, pietrele mici si mari, potecile prin padure, pasarile salbatice au devenit locul de joaca si explorare al copiilor. Rar ii mai duci la locul de joaca special amenajat. Si ii inteleg, natura a devenit un inepuizabil loc de joaca!

- imi plac toate locurile prietenoase cu copiii in care am fost, de accesibilitatea lor, de faptul ca un copil se poate bucura de un muzeu impreuna cu tine, ca poate atinge exponatele, ca poate invata din cele ce vede, ca poate alerga, sari, chiui fara sa se uite nimeni chioras. Imi place ca suntem priviti cu simpatie cand intram in muzeu, si nu cu coada speriata a ochiului. Si imi place si ca accesul este gratuit in afara sezonului, cand e frig si nu-i poti duce in parc(mai sus piticii in Muzeul Marinei).
- imi place linistea...ma rog, intrerupta des de chiotele propriilor prunci...