Ma gandesc de mult la o pericopa evanghelica, atat de draga noua: cea a fiului risipitor. Si in afara de intelesul primirii pocaintei noastre de catre Tatal ceresc, exista acolo si o lectie de educatie pentru copiii nostri.
"Si a zis: un om avea doi fii.
Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. Si el le-a impartit averea.
Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara indepartata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari.
Si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa
Si, ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari,si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii.
Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.
Dar, venindu-si in sine a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!
Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta;
Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul dintre argatii tai.
Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul sau si l-a sarutat.
Si i-a zis fiul: tata am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.
Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;
Si aduceti vitelul cel ingasat si-l injunghati si, mancand, sa ne veselim;
Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au inceput sa se veselasca"
Luca 15:11-24
Vedem ca parintele isi primeste fiul cu bratele deschise, se bucura de intoarcerea lui, face ospat mare pentru el, il repune in demnitatea de fiu, dar ii permite sa invete din propriile greseli si sa suporte consecintele actiunilor sale.
Mai intai ii permite sa aleaga, permitandu-i sa plece cu jumatatea lui de avere, desi cu siguranta stia ca este necopt si o va risipi. Asa face si Dumnezeu cu noi: ne da invatatura, ne calauzeste pe drumul bun, dar noi ne luam talantii si plecam sa-i cheltuim cum vrem noi. Dar oricand ne asteapta cu bratele deschise.
Apoi fiul realizeaza, in mijlocul "porcilor" ca ii este mai bine sa se intoarca la tatal sau chiar daca are de indurat rusinea de a recunoaste ca a gresit. Asta e mai greu cu noi; copiii nostri asteapta sa ne ducem noi dupa ei, caci asa ii invatam de mici. Nici nu cade bine copilul si mama e langa el sa-l ridice, sa-l stearga si sa-l pupe. Iar mai departe mergem si ne aducem copiii acasa, chiar daca ei nu constientizeaza ca le este mai bine langa noi decat intre straini. Ce e mai trist, e faptul ca ei vor pleca iar din invatatura noastra.
Il primeste cu bratele deschise, nu il cearta, nu il umileste, nu il bate! Il lasa sa suporte consecintele faptelor lui. Tatal nu zice: "Ce bine ca te-ai intors, vino sa-ti dau si jumatate din averea fratelui tau!" Ci zice fratelui mai mare: "Toate ale mele, ale tale sunt". Acest lucru ne arata ca dupa ospat fiul cel mic va ingriji porcii tatalui sau! Isi va asuma toata responsabilitatea, va face ca prin cainta lui sa se invredniceasca din nou de binecuvantarea de a fi fiu. Dar va trece prin acest "dus rece" pentru a creste duhovniceste. Iar tatal il va iubi, chiar daca e plin de necuratia porcilor.
Sa-i invatam pe copiii nostri calea dreapta, iar apoi sa le dam libertatea de a alege. Si daca noi ne facem treaba bine, chiar de vor gresi, vor sti sa se intoarca singuri, sa-si ia crucea responsabilitatii si sa mearga dupa Hristos.
Nicoleta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu