Bucurie Duhovniceasca

Sfarsitul acesta de saptamana l-am petrecut la Campina, orasul meu natal, atfel ca am avut ocazia sa ma bucur inca o data de Sfanta Liturghie de duminica la biserica mea de suflet: parohia Sfantul Nicolae, Slobozia. De aici am inceput sa-L simt pe Dumnezeu in fiinta mea. Imi amintesc ca era de Adormirea Maicii Domnului si am rugat-o pe mama sa mergem impreuna acolo, in ideea ca vom sta cateva minute cum stateam de obicei. Dar ajunsa acolo si intrata in acea atmosfera, nu as mai fi plecat vreodata.

Este o parohie model, oamenii se cunosc intre ei si se ajuta, daca esti strain te primesc cu bratele deschise. Prin jertfa lor s-a ridicat in 9 luni (25 martei-25 decembrie 2000, tarnosita la 17 decembrie) o biserica monumentala, pe care ei o ingrijesc, pe baza de voluntariat. In biserica toate sunt in randuiala, nimic nelalocul lui, armonie si liniste: nici o floare artificiala, nici un bec in plus, nici o icoana indoielnica, nici o cantare neortodoxa. In strane se sta cu schimbul, nimeni nu este "proprietar".

Biserica veche a fost a unui schit din secolul VIII si este cea mai veche biserica din zona. Biserica noua este in stil brancovenesc, iar pictura interioara in tehnica fresca(deocamdata sunt pictate doar altarul si cupola naosului) apartin pictorului Grigore Popescu, recunoscut ca cea mai desavarsit pictor bisericesc (a pictat de asemeni, printre altele biserica noua a Manastirii Lainici si biserica romaneasca mitropolitana de la Nurnberg). Biserica are doua hramuri: Pogorarea Sfantului Duh si Nasterea Domnului.

In timpul slujbelor nimeni nu deranjeaza, nu se foieste spre altar, nu vorbeste; cine intarzie se inchina scurt si se aseaza la locul sau. Parintele Petru Moga slujeste exemplar, astfel incat toata lumea sa inteleaga ce se intampla. Se canta omofon, de catre in cor barbatesc deosebit, dar de fapt toata lumea prezenta canta. Predica este profunda, provocatoare, pe placul intelectualului care il cauta pe Dumnezeu, as zice, bine documentata si argumentata; de obicei plec de acolo cu dorinta de a patrunde mai bine cuvintele parintelui. Duminica aceasta mi-a ramas in inima un cuvant al parintelui la care trebuie sa meditez: "Predica de pe munte se refera la fiinta omului, nu la comportamentul lui".

Sambata se organizeaza seri de cataheza de tip colocvial, iar periodic se tin conferinte pe diverse teme (teologie, economie, istorie, arta) sau concerte de muzica clasica. Toate acestea se desfasoara in minunata casa praznicala, sau casa pictorilor.

Imi pare rau ca nu am fotografii, dar va recomand cu caldura sa mergeti, daca aveti drum prin zona. Mai ales ca acest complex parohial a primit anul acesta premiul pentru arta, iar vernisajul complexului va avea loc pe 21 octombrie a.c.

Fotografiile sunt cu pictura din biserica mitropolitana Nurnberg, sursa http://www.rom2.de/modules.php?name=News&file=article&sid=1101.

Celor interesati le stau la dispozitie cu informatii despre cum se ajunge acolo.

Nicoleta