Intre teorie si practica

Domnita are un an si un pic.
Merge in parc cu mami; acolo - multi copilasi. Ea vede un carut pentru papusi si se infige la el, se joaca si nu i-ar mai da drumul. Ar sta acolo toata seara, cu caruciorul...
Dar fetita a carei jucarie este trebuie sa plece acasa. Si domnita plange cand pleaca obiectul dorintelor ei...Bunica se intoarce sa-i mai dea cateva clipe de fericire, pana ajung de partea cealalta a parcului. Mami insa nu e de acord:"Si lucrurile placute au un final", desi si-ar dori sa-i fie mai usor Domnitei. Domnita scanceste cateva secunde, apoi pleaca spre alte jocuri, iar mami rasufla usurata.
E atata intelepciune intr-un copil de 1 an! Desi mami stie teoria si o invata pe Domnita cum e viata asta, probabil i-ar fi mai greu sa renunte la micile ei "jucarii" de adult. Si iata lectia mamicii devenita lectie de multumire: Iti multumesc, Doamne, ca mi-ai dat minunea asta de copil de la care invat sa spun: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat!"

Motivatie

Imi este greu de multe ori sa-mi amintesc ce motive am de multumire. Si astfel il intristez pe ingerul despre care am citit mai demult, lasandu-l fara munca. Asa m-am hotarat sa tin un jurnal care sa ma ajute pe mine in primul rand sa-mi amintesc cat de mult ma iubeste Dumnezeu si cat de multe motive de multumire am.
As vrea sa-mi amintesc mereu binecuvantarile Domnului trimise mie in chipul sotului meu, in ochisorii domnitei noastre, in activitatile de fiecare zi, in profesia pe care o fac cu pasiune.

SLAVA TIE, DOAMNE PENTRU TOATE BINEFACERILE PE CARE LE REVERSI ASUPRA NOASTRA.