Bunicul a fost mutat mai apoi la un Batalion de asalt cu care a ajuns dincolo de Nistru. Iata ce spune jurnalul sau in continuare:
"Pe ziua de 15 (august) seara ne-am intors inapoi cu masinsa in satul Camrad, pe malul Nistrului, unde am stat 2 zile, iar pe data de 17 am trecut Nistrul in actiune pe la satul Iasca din Ucraina. Iar eu calcand pe un pamant nou dupa un mars de o noapte si o zi, am ajuns in satul Iasca unde eram curiosi sa vedem si noi bogatiile ce se gasesc prin satele moldovenesti, dincolo de Nistru. Cand colo, ce sa vezi? Un sat ca de tigani, mare de vreo 3000 de locuitori si fara nici un aspect, garduri de stuf si acele ici colea cate unul, toate curtile erau numai balarie si dudaie, pentru ca bietii oameni cu femei si copii din 6 in 6 (banuiesc ca de la ora 6 la ora 18) lucrau la colhoz. Iar gospodariile lor ramaneau. Si acasa treaba sau prin gradina nu faceau decat in orele libere de dimineata cand se sculau pana la ora 8 si cand auzeau cornul sunand plecau la lucru de la 15 ani pana la cel mai batran. Daca nu ieseau la lucru nu primeau nimic harana si chiar daca ieseai, ce mai hrana primeai: 1 kg pe zi la ce lucrai (porumb, grau, orz).
Si cand intram in sat ne uitam si noi sa vedem o cladire mai frumoasa, vreo primarie, vreun camin cultural, primarie au scoala caci toate acestea dau un aspect satului, cum sunt la noi in regat. Iar de biserica nu te mai luai de vorba caci erau distruse de vreo 15 ani si nu mai aveau bietii crestini loc de inchinaciune, de se inchinau noaptea pe ascuns si de aveau cate o icoana o tineau ascunsa in lazi de frica bolsevicilor.
Ne povesteau bietii crestini cu lacrami in ochi despre viata petrecuta sub regimul comunist, caci majoritatea vorbeau bine roamneste. Ar fi un roman cate ne povesteau dar nu am foaie si nici timp caci scriu in timpul liber."
Sergent Ioan Craciun
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu