Prima Liturghie

Mi-au placut intotdeauna bisericile vechi, incarcate de istorie. Le-am admirat zidurile batute de ploi si vant, m-am intrebat de multe ori cum se rugau oamenii in perioada construirii ei si mai apoi, ce-si doreau si cum le-a schimbat biserica viata! Cate lacrimi au strans icoanele, cate bucurii au impartasit frescele, cate cantari de slava au razbatut dincolo de zidurile semete...Si m-am simtit ca parte din istoria ei, o parte nesemnificativa dintr-o istorie mare, ca un graunte de nisip pe plaja.
Anul trecut am participat insa pentru prima data la prima Liturghie in prima biserica ortodoxa romaneasca construita in nordul Europei, o biserica pe care o cunosc de la stadiul de dorinta, sfortare, rugaciune, ispite si dezamagiri. Sa fii martor la inaltarea unei biserici e ca si cum ai fi din nou martor la Facerea lumii sau nasterea unui copil. Prima Liturghie poate trece ca un moment neimportant in multele care vor urma, in evenimentele care o vor face memorabila. Dar atunci cand o cunosti la nivel de scandura, sindrila si petic de cer e altfel, e chiar inceputul lumii. Esti participant la scrierea vietii ei. Ea va dainui mult dupa ce eu nu voi mai fi aici si poate multi vor trece si ii vor mangaia zidurile vechi, si poate se vor intreba din ale cui visuri si rugaciuni o fi fost ea plamadita!

 

 

 

in ziua de Craciun

Vara asta...

Rasnov

...a fost scurta, dar cu multe bucurii. Si daca judecam dupa vara suedeza, s-a cam terminat, desi in ultimele saptamani a fost frumos, insorit si chiar caldut. Stiti ce se spune despre vara suedeza? Ca e cea mai frumoasa zi din an!

O mare mai albastra

...si o dorinta implinita-Souroti

Bucovina eterna

Si o camasa de bebe mare!

Diferente culturale...

In fata spitalului, chiar in dreptul trotuarului, probabil obosoti si cam flamanzi,
stau pe niste trepte doi copilasi bruneti si un tatic. Taticul indeasa cu o lingurita, mancare dintr-un borcanel, in gura unuia dintre copii. Copiii  au intre 2 si 5 ani as zice eu. Un pusti blond pe bicicleta se opreste si se zgaieste cu gura cascata la scena din fata lui. Dupa cateva momente de cercetare reciproca in tacere, taticul spune:
- Buna. Cum te cheama?
- Gunar, mormaie pustiul blond.
- Poftim?
- Gunar, se aude mai tare de sub casca.
- Buna, Gunar, pe fetita mea o cheama Yasmin..
Mai departe n-am auzit caci  eram doar in trecere...Dar am meditat un pic la scena asta poate tipica pentru cele doua (sau mai multe) lumi care traiesc aici: caci pustiul blond niciodata n-ar manca pe marginea unei trepte, dar nici nu ar intra in vorba atat de firesc cu un necunoscut!

Critica si feed-back

Zilele trecute, la sedinta cu parintii de la scoala am vazut un filmulet care mi-a placut. In ultimul timp se vorbeste foarte mult de cat de destructiva este critica in educatia copilului. E un mare 'NO. NO'.  In schimb, copilul trebuie incurajat...stai, mai nou nici asta nu-i bine. Nu e bine nicicum, daca ii asculti pe toti, nu faci bine nimic ca parinte! Si totusi...exista speranta!
Iata cum feed-back-ul ('E un inceput bun') si critica constructiva (aici nu e bine, eu as face asa) imbunatatesc munca unui copil, ii dau incredere ca poate, il perfectioneaza. Enjoy!

Despre stress

Interesant! Nu m-am gandit pana acum ca perceptia asupra stresului poate sa ne streseze si mai tare...putand deveni fatala!

Knäckebröd

Este o paine foarte folosita in Suedia, alba sau neagra, de secara, grau, ovaz sau diverse alte combinatii, cu seminte sau arome, dulce sau sarata e foarte apreciata pe aici. Componenta comuna e ca e ...tare si uscata ca o scoarta! Mancam si noi, copiii au invatat de la scoala/gradi, noi ne-am invatat singuri. E buna, hranitoare si sanantoasa, facuta in general din ingrediente putine, fara mii de adaosuri.
O perioada am tot facut in casa, cu seminte, dupa o reteta primita de la o colega de serviciu, dar am renuntat pentru ca nu era total pe gustul meu. De curand am mancat una facuta din faina de porumb si seminte, atat de buna, ca trebuia sa o fac si eu. Si iat-o, pe numele ei...knäckemamaliga:)

1 dl seminte de susan
1 dl seminte de floarea soarelui
1 dl seminte de dovleac
2 dl faina de porumb (nu malai grisat ci faina fina de porumb). Ultima data am combinat faina de porumb cu fulgi de ovaz si a iesit la fel de buna.
3-4 linguri ulei (reteta originala era cu 1/2 dl ulei, dar pentur mine a fost prea mult)
1 lg de sare
2 dl apa clocotita.
Se amesteca toate ingredientele solide, iar peste ele se adauga apa clocotita, se amesteca bine. Se intinde in foaie subtire de 1-2 mm (cel mai usor se intinde intre doua foi de copt) Se coace la 170 gr timp de 30 min sau pana cand semintele sunt coapte.
Reteta e foarte versatila, se pot folosi orice seminte si cu siguranta si alte tipuri de faina. Noua ne place asta ca ne aminteste de copilarie, coaja de mamaliga de pe ceaun in combinatie cu seminte prajite!

Ziua sosetelor diferite

Iustin a fost azi mai original:)

Sau...olika strumpor dagen!  Maine este ziua internationala a Sindromului Down. 21 martie nu a fost aleasa intamplator, ci intrucat persoanele cu sdr Down au trei cromozomi in perechea 21. Multi sarbatoresc ziua purtand sosete din perechi diferite in acea zi, pentru

a arata ca diversitatea e buna. Anul acesta 21 martie pica sambata asa ca ziua sosetelor diferite a avut loc azi. Maria a mers la scoala cu sosete din perechi diferite, la fel ca toti colegii ei! Am fost un pic surprinsa sa vad ca si la ora de balet fetitele au respectat ziua!! Mi-a placut initiativa, acum copilasii stiu ca printre ei se afla si copii speciali care vor sa se bucure de o copilarie la fel de frumoasa ca si a lor!