jurnal de multumire

prima ora de balet

2012-01-21T14:25:00.000-08:00

N-ar fi nimic interesant de scris pe tema asta, sunt milioane de prime ore de balet la care fetitele viseaza si mamicile retraiesc bucurii magice. Magice, dar personale asa ca oare cum banale pentru publicul larg.
De data asta esta oarecum special, nu unic, faptul ca mica balerina este la prima ora de balet...suedez, fara ca ea sa poata comunica in limba respectiva.
Dar este entuziasmata si asteapta cu nerabdare prima intalnire adevarata cu Suedia, cu fetitele blonde si cu ochii albastri. Asteapta cuminte in autobuz, apoi priveste timida la profesoara. Oare ce-o fi vrand de la ea? Cele cateva cuvinte de prezentare pe care le stie in limba profesoarei s-au blocat undeva intre centrul vorbirii si limba. Nu-i vorba, a facut repetitii acasa, dar pur si simplu acum cuvintele s-au ratacit.
Apoi intalneste primele doua fetite suedeze. Hm...una este chiar foarte blonda, dar cealalta ii seamana mai mult ei. Limba asta insa o face sa se retraga iar, sa uite cuvintele chiar daca sunt putine.
Inainte de ora de dans cateva mingii de ping-pong o destind. Limbajul jocului este pana la urma acelasi si ea il cunoaste foarte bine.
Ora incepe. Inca nu intelege nimic, dar sta cuminte in cerc, cu ochii atintiti la profesoara. Nu mai este timida, e concentrata si curioasa. Toate temerile ei (si ale mele) se rispesc cand alearga pe varfuri in cerc, sare de pe un picior pe altul, afla ca poate face litere din trupul ei si invata pozitia corecta a picioarelor la balet. NU intelege inca nimic, dar se descurca minunat. Rasul ei cristalin umple sala. Cine poate realiza ca ea viseaza in alta limba...
La sfarsit invata si trei cuvinte noi "Tack for idag", multumirea profesoarei la sfarsitul lectiei. Si vine plangand: "mami, am stat prea putin!!".
Iar eu sunt surprinsa, incantata, vrajita si am invatat o lectie: adaptarea la apa adanca nu-i asa de speriat. Mai ales in pasi de dans...

Cozonac si saffrankaka

2011-12-29T12:45:00.000-08:00

Da, cam asa a fost Craciunul nostru anul acesta...Un pic suedez, un pic mai mult romanesc.
Pentru ca timpul meu a fost indreptat mai mult spre serviciu, pregatirile de sarbatori au ramas pe ultima zi. Asa ca nu m-am complicat prea mult cu bucate traditionale romanesti sau suedeze. N-am prea avut cum, am preferat sa stau cu copiii.
Dar nu puteam trece peste traditia cozonacului, desi peste altele, cum ar fi sarmalele, caltabosii, carnatii si toba, am trecut. A iesit bun cozonacul meu, numai bun de impartit...totusi am simti nevoia sa incerc si ceva traditional de aici, o prajitura cu sofran, spre exmplu. Nu stiu daca ati gustat vreodata asa ceva, pentru mine a fost prima data, desi sofran am mai folosit in mancare. Gustul este puternic si interesant, nu pot spune ca este prajitura mea preferata, dar mi-a placut. Este un gust cu care te inveti si ajunge sa-ti placa. Ciudat, nu? La fel cred ca se intampla cu urzicile, cu cat mananci mai multe cu atat iti plac mai mult.

Craciunul aici este diferit de cel de la noi. Este cea mai mare sarbatoare al lor si desi cu substrat religios, Hristos nu se mai naste in Betleemul Iudeei. Nu se mai naste deloc din pacate. Totul se invarte in jurul mesei de Craciun din Ajun cu sunca, chiftelute cu cartofi, peste si orez cu lapte. Si saffrankaka.De fapt masa de Craciun se mananca in toata luna decembrie, majoritatea locurilor de munca organizeaza asa ceva pentru anagajati.
Nu se colinda, dar canta cantece si danseaza in jurul bradului. Daca ati vazut filmul lui Ingmar Bergman 'Fanny si Alexander' este acolo o scena cu un Craciun tipic suedez.
Strazile sunt pustii, e adevarat ca este inca destul de intuneric, toata lumea se bucura de zilele libere pentru a sta in casa, la o ciocolata calda dupa masa.
Cam trist, nu?
Noi am fost putin mai romani:) Am mers la colindat la romanii din Karlskrona in Ajun, a doua zi la biserica din Solvesborg, zi pe care am petrecut-o apoi cu oameni minunati.Aceiasi oameni ne-au fost oaspeti a treia zi de Craciun.
Simplu, cum ne place noua.
Asa ca din Craciunul suedez am ramas cu saffrankaka si luminile de advent.

A, da si cu decoratiunile pentru brad pe care Maria le-a facut la muzeu Blekinge, o initiativa minunata despre care am vrut sa scriu dar n-am avut timp.

Si reteta, pentru cine e curios:
- 3 oua
- 50 grame unt topit
- 200 grame zahar
- 50 ml lapte
- 200 grame faina
- 2 lingurite praf de copt
- 0,5 grame sofran
- vanilie
- sare
Se bat ouale bine cu zaharul, sarea si vanilia, se adauga untul topit si laptele in care s-a dizolvat sofranul. Apoi praful de copt si faina. Se amesteca totul bine si se da la cuptor 175 grade 25-30 de minute, in tava rotunda sau forma de chec.
Merge foarte bine la cafea, cine bea ca eu n-am incercat.
Va doresc in continuare sarbatori cu pace si bucurie!

Karlskrona 2

2011-11-27T07:41:00.000-08:00

Da, din nou despre Karlskrona. De data asta pentru mai mult timp. Suntem aici de doua saptamani si mai avem de stat...

Cum spuneam si in alta postare ne-am hotarat sa gustam si noi putin din viata de emigrant. Inca mai am ganduri referitoare la motivatiile mele si inca ma mai indoiesc ca am facut bine venind aici. Azi insa am ajuns la biserica din Solvesborg si m-am mai lamurit un pic. Poate are totusi Dumnezeu un plan in toata chestia asta si n-am venit aici doar pentru a ne fi mai bine.

Orasul ne-a intampinat cu o toamna blanda, neobisnuita pentru ei: soare bland si stralucitor, mare linistita, culori minunate de toamna. Acum este si vant si mai si ploua, dar eu sunt in continuare fascinata de mare asa ca greu ma dau dusa de langa ea.

Am inceput si munca...mi-am luat in primire cabinetul, programul si am cunoscut in doua ore mai multe persoane decat cunosteam in Romania! Aici fika (adica pauza de cafea) este o obligatie, vorba lui Farfuridi: "am n-am treaba la 9.30 trebuie sa ma prezint in sala de mese la fika:)". E foarte placut, chiar si pentru mine care nu beau cafea de si care am o mare problema cu intelesul limbii...mai ales ca aici se vorbeste un dialect care este destul de greu de inteles si de catre suedezii din alte zone.

Pana acum oamenii sunt destul de draguti, ma ajuta si-mi zambesc cand vorbesc, imi lauda cunostintele de limba, care fie vorba intre noi nu au cum sa fie asa de avansate dupa 4 luni, oricat de intensiv ar fi fost cursul si oricat de dotata asa fi eu pentru invatarea limbilor straine. Ritmul de lucru este destul de lejer, comparativ bineinteles cu cel din tara: doi-trei pacineti pe zi, uneori si mai multi, dar si multe sedinte... mai in fiecare zi. Dar ei functioneaza foarte bine asa.

Ce ma surpinde pe mine la sistemul lor este ca nu interneaza copii la psihiatrie. Au doar doua paturi, adica doua apartamente in care se interneaza si familia, folosite doar in cazurile in care chiar nu se poate altfel. Dar mai multe despre sistem cand ma mai lamuresc.

Acum ramane sa devenim si noi pentru o vreme noi-suedezi, asa cum le zic ei emigrantilor, sa sortam fiecare gram de gunoi, sa ne luam biciclete si sa renunatm la perdele. Si, fireste, sa ne punem lampa in geam.

Cititori

2011-09-12T14:28:00.001-07:00

Noi n-avem timp de citit, dar ei au. Fiecare pe limba lui:)

Budapesta - primele impresii

2011-07-16T05:42:00.000-07:00

Suntem in Budapesta de 3 saptamani asa ca nu stiu cat de potrivit este sa spun ca acestea sunt primele impresii. Stiu ca spuneam mai demult ca nu suntem prea plimbareti si chiar este adevarat, dar iata ca ne-am hotarat sa ne incercam norocul prin strainataturi pentru o vreme si pentru inceput am poposit la Budapesta sa invatam suedeza. Da, in martie cand am mers la Karlskrona am fost la un interviu si chiar am obtinut jobul.

Asa ca acum ne sucim mintile incercand sa invatam o limba in 4 luni. Nu stiu ce sa zic, daca este greu sau nu, deocamdata n-am dat bir cu fugitii asa ca eu zic ca ne descurcam.
Dar sa ma intorc la oile....panonice.

Sunt multe de vazut in Budapesta, sunt multe locuri frumoase, cu istorie, peisaje, dar si multe locuri care au nevoie de ...ingrijire. N-am apucat sa ne plimbam prea mult, timpul nostru liber este limitat, doar sambata avem timp.

Imi place foarte mult zona Dunarii, este pitoreasca si, mai mult, partial inclusa in patrimoniul UNESO. Pana acum am facut doar o plimbare generala si am urcat pe unul dintre dealurile din Buda unde Maria s-a dat pe cel mai mare topogan vazut de mine pana acum (am inteles ca mai este unul, si mai mare, inclusiv pentru adulti, la Visegrad, sper sa ajungem si noi in curand), iar sus am admirat cu totii panorama orasului.

Iata si cateva poze:

Vedere generala spre Buda peste Dunare

Cadera de apa si mai jos Citadela care in trecut a folosit la apararea orasului, acum este folosita ca hotel si restaurant; pastreaza inca urmele luptelor din trecut

Marea sinagoga din Budapesta, pe mine nu m-a impresionat, dar o vedem zilnic pentru ca este in spatele scolii. In fiecare zi sunt mii de turisti care o viziteaza. Si mai sus o cladire pe langa care trecem zilnic, imi plac tare mult mozaicurile (nu stiu de ce nu ma lasa bloggerul asta sa scriu unde vreau eu:))

Sambata trecuta am fost si la gradina zoologica, dar pentru ziua Mariei. Ne-a placut tare mult, imi pare rau ca n-am facut poze, au uitat aparatul acasa! O gradina care desi nu e mare cuprinde majoritatea animalelor cunoscute, o gradina de capre pe care copilasii le pot mangaia si hrani si chiar o gradina de fluturi! Mi-a palcut si mie, nu ma mir ca Maria ne cere in fiecare zi sa mai mergem o data. Probabil vom mai merge cand se va mai racori putin.

Despre lucrurile rele alta data...

Si nu ne simtim singuri, exista o comunitate chiar mare de romani pe aici, in parcul de copii sunt cativa, la noi in bloc la fel, pe strada buni a fost intrebata de romani unde e gara, mai in fiecare zi vedem romani pe stada (turisti sau nu).

Dintre toate locurile cel mai mult ne place la biserica romaneasca, maine voi face poze, sa va arat ce frumos este!

Va doresc o vara calda, dar nu fiebinte!

Puiul mic si albinuta

2011-06-10T01:26:00.000-07:00

Trebuia sa se intample si o intalnire mai dramatica, avand in vedere cat de nazdravan este mezinul nostru. Cand am vazut albina zburand prin casa mi-a trecut o clipa prin cap ca exista pericolul intalnirii celor doi. Dar cand s-o invit afara m-a strigat Domnita , iar cand m-am intors lucratoarea disparuse. Dar se pare ca n-a disparut de tot si lovindu-se de geam in incercarea disperata de a iesi din balcon a ajuns pe jos, aproape de degetele-pensa ale nazdravanului. Care nici n-a stat pe ganduri si a pus mana pe ea, doar era destul de mare si de interesanta. Albinuta insa, dupa cum stim noi, nu-i furnica sa fuga spariata, ea se apara chiar si cu pretul vietii...
Plansul disperat si neintrerupt m-a facut sa ma gandesc ca a patit ceva, dar doar cand am vazut calaul-victima nemiscat in prag am realizat ca s-au cunoscut. A plans un pic, s-a umflat un pic, apoi a dormit un pic. Data viitoare va fi la fel de pregatit de intalnire, din pacate!
Nu stiu eu cum voi fi data viitoare, de data asta am stat in cumpana daca sa-l iau in brate si sa fug cu el la urgenta sau sa mai astept. Nu suntem persoane alergice, dar cu cei mici nu se stie niciodata...
Asa ca aveti grija la albinute, sunt tare harnicute, dar si razboinice si nu fac diferenta intre dusmanul -hot si degetele curioase de un an!

Puiul mic si furnicutele

2011-05-17T03:56:00.000-07:00

Puiul mic intalneste pietricele mici, negre si miscatoare. E fascinat! Asa ceva n-a mai descoperit pana acum! N-a mai stat asa de aproape de ceva atat de minunat, interesant, de asemenea jucarii!
Din picioare puiul mic se aseaza pentru a le vedea mai bine...se apleaca sa le vada si mai bine. Oare poate sa le prinda? Intinde degetelele mici si nesigure si incearca sa le apuce. O data, de doua ori, de trei ori; ridica degetele de jos, bucuros de micuta prada. Dar ...nimic, pe pamant micile vietati isi continua drumul. Este dezamagit, dar nu atat de dezamagit ca sa nu mai inceerce o data. Intinde iar degetele mititele si apuca pietricica, le ridica vesel sa vada ce a prins. Nimic, nimic; de sub degetele picioruse mici mici si negre duc in viteza pietricica. Incearca din nou, acum cu un singur deget, cel mai bun al lui, cu care reuseste orice. Cu o miscare cat se poate de sigura pentru un pui de aproape un an, prinde sub buricelul degetului micul trup! Il ameteste cu o miscare rapida si cand incearca sa-l prinda in pensa degetelor...acesta dispare din nou.
Aha, deci asa se prind micile pietricele! Intinde iar degetelul fermecat si invarte pietricica de cateva ori. Ametita, aceasta renunta; e gata sa se apropie de nasucul cel curios. Dar cand degetelele mici sunt gata sa se ridice triumfatoare o mana mare il opreste: Em, lasa furnicutele sa mearga la casuta lor!
Aha, deci astea sunt furnici! Nu pietricele! Data viitoare va fii mai pregatit!
Ce ziceti, vanator sau om de stiinta?

Dreptul la identitate

2011-04-14T11:55:00.000-07:00

Rareori ne gandim (eu, cel putin) cat de multe binecuvantari am primit de-a lungul vietii: familii iubitoare, un nume si o identitate, o memorie si speranta. Si un viitor.

Pe lumea asta exista oameni care nu au aceste lucruri. De fapt, mai mult, in jurul nostru, aproapele nostru nu are aceste lucruri...

Cand ne nastem primim ca drept fundamental un nume, iar daca parintii ne iubesc cu adevarat si un botez cu inger pazitor si sfant ocrotitor. Ca drept social, primim inca de la nastere un certificat care atesta ca existam. Ciudat, nu? Ca parca inaintea Domnului cu certificatul de nastere mergem...

Nici nu realizam cat de multe lucruri depind de aceasta inregistrare-inregimentare! Cred ca nici nu putem fi inmormantati fara el...

Dupa cum probabil am mai spus lucrez la o fundatie care are in ingrijire adulti cu disabilitatii mentale (in principal) si motorii. Acolo traieste un om care nu are acte! Deloc! De 29 de ani! Iar de 20 de ani, niste straini se lupta cu sistemul romanesc sa-i obtina un drept fundamental: dreptul la recunostere in fata statului! Pana acum justitia spune ca daca nu are acte (lucru de netagaduit de altfel) nu i se pot da acte!

Am fost si la avocat, care mi-a spus destul de senin ca baiatul nu exista daca nu are acte!! Din punct de vedere legal, desigur.

Sebi a avut la un moment dat o mama si un tata, poate doar pentru cateva minute, poate pentru cateva luni sau mai mult. Primele date despre el le avem de pe cand avea 2 ani. A fost ocrotit in leaganul de copii Arad pana la 4 ani apoi, datorita disabilitatilor sale a fost transferat la Centrul pentru copii cu handicap irecuperabil din Moreni. De acolo a fost salvat in 1990 si adus la fundatie. Aici locuieste de 20 de ani si are o viata buna. Despre el se cunosc doar numele si data nasterii. Se pare ca aceste informatii stau in calea actelor lui, daca nu am sti nimic ar fi simplu! Exista la Arad un dosar despre el din care reies cele doua informatii si atat. Pana acum instanta a spus ca nu poate fi inregistrat tardiv, daca are nume si data nasterii probabil pe undeva exista si un certificat.

Sebi nu mai are parinti de mult, n-a avut niciodata o familie iubitoare, doar persoane iubitoare si daruite in jurul sau. Aproape 10 ani a fost abandonat, batut, infometat, infrigurat, ignorat, a stat in intuneric. Apoi a fost salvat si viata lui s-a schimbat foarte mult. De curand a devenit erou: cand una dintre doamenele ce il ingrijesc a cazut s-a dus dupa ajutor!! Sebi nu are memorie, iar viitorul sau depinde de cei ce-l ingrijesc. Sebi nu are nici acte, pentru statul roman el nu exista. Oare nu-i timpul sa i se faca si lui putina dreptate?

Ne gandim sa mergem cu el la tribunal, sa-si pledeze singur cauza, poate daca il vad cei de acolo se conving ca exista si ca de decizia lor depind foarte multe lucruri: daca nu are certificat de nastere, nu are buletin...nu beneficiaza de certificatul de handicap...de ingrijiri medicale gratuite...eventul, de inmormantare...

10 luni

2011-03-31T06:06:00.001-07:00

Astazi m-am apucat sa scriu despre ceva mai trist si chiar revoltator, dar m-am oprit la timp amintindu-mi ca azi e ziua lui Em.

Si pentru ca pana acum n-am marcat nici o aniversare de-a lui, mi-am zis ca azi e cea mai buna zi pentru asta.

Avem 10 luni de incantare, zambete, dragalasanii si nopti nedormite! Eu, ca restul profita din plin de noptile linistite.

Deci, asa ascult povestiasa ma joc

asa dorm..in patul mare! Sa ne traiesti, pui mic, sa fii sanatos si binecuvantat!

Buna vestire

2011-03-25T06:06:00.000-07:00

Va urez si eu La Multi Ani de ziua femeii crestine.

Intotdeauna mi-a placut acesta sarbatoare, chiar si atunci cand ii cunosteam foarte putin semnificatia! Iar icoana acestui praznic este chiar cea pe care o iubesc cel mai mult. Si ar putea fi altfel, spuneti si voi:

Si pentru ca Maria noastra nu a ajuns de 8 martie la gradi, ieri i-a oferit domnisoarei narcise galbene cu urarea "La Multi Ani de ziua femeii crestine"!Maria a repetat urarea cu sarg ca sa fie pregatita, dar la momentul oferirii florilor s-a fastacit de situatie si n-a zis nimic. Mie mi-a fost ciuda un pic, as fi vrut ca si domnisoara sa stie ca exista alternativa la 8 Martie. Da' nu-i nimic, este timp...

Va doresc sa aveti o zi insorita si sa primiti multa binecuvantare cereasca.

Nicoleta.

Karlskrona

2011-03-19T11:44:00.000-07:00

Nu suntem o familie foarte plimbareata pe alte meleaguri, desi ne dorim. De data asta am ajuns departe, in nord, cu treburi. In prima saptamana din post am ajuns in Karlskrona, Suedia, insotiti de cel mai mic membru al familiei.

Nu pot sa spun decat ca mi-a placut, este si cam greu sa te dezamageasca acest orasel cu ceva. In fapt este un un arhipelag la Marea Baltica declarat monument UNESCO. Mie personal mi s-a parut ca centrul semana foarte bine cu Sibiul si Timisoara, veti vedea din poze.

Mai intai trebuie sa spun ca m-am indragostit la prima vedere de Marea Baltica inghetata, desi eu sunt o mare iubitoare de vara, apoi salba de insule cochete aflate foarte aproape de tarm incat oamenii trecea spre casa pe gheata! Noi n-am avut curaj si am aflat ca multi locuitori seamana cu noi. Nu stiu inca cum ajung de pe insule in conditiile in care nu sunt poduri peste tot si cu barca nu-i nici o sansa sa spargi gheata.

Drumul a fost de asemeni o premiera, am zburat pentru prima data, si desi mi-a placut, prefer sa vad avionele de pe pamant, nu ma simt in siguranta sa ma stiu la 12.000 m de pamant. Dar ne-am descurcat fara ajutatoare sedative. Am mers ceva ore si cu trenul, intre Malmo (n-am diacritice suedeze:) si Karlskrona si mi-au placut tare mult campurile ingrijite, aranjate la detaliu, gardurile din pietre si trenul silentios, parca nici nu mergea pe sine.

Despre oameni nu pot spune multe, am cunoscut doar cativa, dar mi s-au parut destul de deschisi, peste pejdecatile cu care am plecat de acasa. Mi s-au parut chiar calzi, dar e posibil la o privire mai de aproape sa fi fost doar amabilitate. In fine, nici nu conteaza, mi-au lasat o impresie buna. Mi s-au parut calmi, sportivi, nu se grabesc, multi merg pe biciclete, masinile merg foarte incet, poti traversa pe la orice colt de strada, stiu ce inseamna prioritatea de dreapta si chiar o acorda, si in cele 3 zile cat am stat acolo n-am auzit niciodata cu claxon. Au in geamuri multe flori, in special orhidee albe (n-am vazut niciodata atatea orhidee albe) si mici veioze in fiecare fereastra pe care seara la aprind.

Si m-a incalzit grija lor pentru copii: peste tot, chiar si in tren, exista mese pentru schimbat scutece (foarte importante devin cand calatoresti cu un sugar), la hotel am avut patut pentru Em, iar gradinita (am vizitat una) mi s-a parut ca o casuta pentru papusi cu bunicute care leganau prichindei de 2 ani si mielute ce zburdau nestighetite prin camere (clase nu le pot spune, aratau ca niste camere obisnuite de copii). Imi pare rau ca aici n-am facut poze.

Cum spuneam cel mai mult m-a placut natura, si grija lor pentru ea. Rate, lisite, lebede, pescarusi, semne de primavara pe marea inghetata, primite cu bucurie de localnicii care le hraneau din belsug. Orice spatiu verde este protejat chiar daca nu este aranjat la firul de iarba.

Am inteles ca e si mai frumos vara, e, poate vom vedea!

Gata cu vorbaria, pozele:Lac inghetat, inca sub imperiul zapezii:Baltica inghetata:

Semne de primavara

Pescarusi pe gheataInsula cu case suedeze traditionaleCentrulBiserica germanaApus pe Marea Baltica

Sfanta Manastire Cornu

2011-02-02T03:06:00.000-08:00

Ce mai citim...

2010-12-19T11:03:00.000-08:00

...la grupa mica.

Ne lac cartile foarte mult. E drept ca in ultimul timp eu personal n-am mai pus mana pe o carte pentru mine, din lipsa de timp, dar intru si eu in categoria iubitorilor de carti. Cu toate acestea rar, in ultimul timp, achizitionam carti pentru ca bunica suplineste cu succes aceasta lipsa a noastra. Acum, eu o las sa-si faca placerea, la ea fiind si o deformatie profesionala (este profesoara de limba romana), si ne bucuram de darurile ei.

De multe ori ma deranjeaza in cartile pentru copii desenele nepotrivite pentru vartsa careia se adreseaza cartea, sau rimele schioape, continutul sarac si lipsa de invataminte al textului. Ma bucur cand un copil are ce invata dintr-o carte si cand poate admira desene frumoase.

Ultima data cand bunica i-a adus Mariei carti, am gasit una care ne place in mod deosebit. O citim zilnic, o data sau de mai multe ori.

Iat-o: o carte dulce, cu versuri frumoase, si cu multe invataminte. Ilustratiile sunt admirabile, delicate si foarte reusite. Singurul defect al cartii este ca e se termina prea repede!

Si pentru ca mi-a placut atat de mult am cautat si celelalte carti ale autoarei. Am gasit acest site unde pot fi gasite toate cartile Luciei Muntean. Intentionez sa achizitionez macar cateva dintre ele, sunt sigura ca Maria va fi incantata. Pe site puteti sa vedeti cate o pagina din fiecare carte.

Va dorim lectura placuta si cu folos

Tot Maria...

2010-12-05T12:25:00.001-08:00

Maria mananca pentru prima data Dinner mints:
- Mmmmm, ciocolatica asta e umpluta cu pasta de dinti!

Maria...

2010-11-22T12:20:00.000-08:00

Off, imi este tot mai greu sa scriu aici, desi imi doresc. Ma gasesc in fiecare zi intre cel mic care ramne cu mine acasa, cuminte, zambaret si papacios si draga noastra cea mare care sta cateva ore la gradi. Imi propun in fiecare zi sa fiu mai organizata si sa ajung si pe aici mai des, dar la sfaritul zilei visez doar perna mea...
Cu toate aceste preocupari deloc moderne, nu pot sa nu notez in acest jurnal al meu dulceturile Mariei:

Maria, expert lingvist, se uita la Emanuel care jumuleste de zor o revista. Vine in viteza la mine:
- Mami, Emanuel a guguloit ziarul!

Maria, actrita in devenire, este foarte suparata si plange de zor in sufragerie. Cand se linisteste vine in in dormitor unde eu ma joc cu Emanuel si vrea sa se impace cu noi. Dupa cateva complimente bine plasate, spune:
- ...si nici nu s-au uscat...
- (eu) ce nu s-a uscat?
- (ea)...lacrimile pe obraz!!

Parintele Sofian Boghiu

2010-09-14T05:47:00.000-07:00

Astazi se implinesc 8 ani de la trecerea la Domnul a parintelui Sofian Boghiu.

Cat de vii sunt inca cuvintele sfintiei sale! Mi-a placut tare mult acest fragment despre smerenia in casatorie:

"- Cum se poate practica smerenia în căsătorie?

- Foarte usor. În primul rând, sotul si sotia să fie cuviinciosi unul fată de altul, să nu se jignească unii pe altii, să fie de acord în cresterea copiilor. Se întâmplă în familii ca tata să-si iubească copiii într-un anumit fel, respectându-le toate gusturile si să-i facă astfel obraznici. Mama caută să-i învete să se roage, să postească, să nu spună vorbe de rusine. Or, copilul ascultă, e foarte inteligent si foarte atent, primeste si priveste în jurul lui, iar acest dezacord între mamă si tată este un dezastru pentru el. Asa încât smerenia înseamnă în primul rând bună-cuviintă si respect reciproc între sot si sotie; înseamnă lupta împotriva mândriei. Acest lucru trebuie transmis în familie si, dacă se poate, nu numai copiilor. Copiii sunt influentati: ceea ce văd în casă, aceea fac în viata lor. Mai sunt însă si nepoti, strănepoti, cumnati si cumnate care au nevoie de această virtute dumnezeiască, de această smerenie, care înseamnă, între altele, si buna-cuviintă fată de celălalt. Să nu spui ceva prin care să-l umilesti pe celălalt, să-l rusinezi, ci să încerci să-l ajuti cu adevărat. Dacă îi spui sincer niste lucruri, el simte, te aude si te respectă. Dacă îi spui cu un aer de învătător, atunci te înghite, dar nu respectă ceea ce-i spui. De aceea, sinceritatea si buna-cuviintă sunt primele virtuti care întăresc si sustin virtutea smereniei într-o căsnicie."

Leapsa

2010-09-12T12:48:00.000-07:00

Intrand acum cateva zile pe Blogul omului frumos , ce putea sa gasesc decat ceva…frumos ! O leapsa despre carti. Si citind cu invidie sumedenia de carti scrise acolo ma gandeam ce bine mi-ar pare sa raspund si eu la ea. N-am cu ce ma lauda, dar mi-ar place sa-mi fac un mic inventar. Nu mica a fost surpriza mea cand am vazut ca leapsa imi este transmisa si mie (m-am mirat cu atat mai mult cu cat am fost cam inactiva ultimul timp pe blog). Asa ca azi am purces a-mi chinui putinii neuroni functionali, sa-si aminteasca ce au citit anul asta.

Cate carti ai citit pana acum in 2010?
Sincer nu prea stiu, vreo 20, dar mai subtirele …Cateva titluri :
Imn pentru crucea purtata – Virgil Maxim,
Doamne, strigat-am – Aspazia Otel Petrescu,
Marturisiri din mlastina disperarii- Dumitru Bordeianu
Audienta la un demon mut- Parintele Savatie Bastovoi
Despre educatie- Sfantul Vladimir, Mitropolitul Kievului
Profesorul Nicolae Paulescu sau stiinta marturisitoare,
Jane Eyre - Charlotte Bronte

Cate carti de fictiune si cate de non-fictiune?
Doar vreo 4 de fictiune.

Care este proportia de scriitori barbati/femei ?
Mult mai multi barbati.

Care este carte preferata citita pana acum in 2010 ?
Doamne strigat-am.

Care este cartea care ti-a placut cel mai putin pana acum in 2010?
Doua milioane de kilometri in cautarea adevarului - Klaus Kenneth

Ai inceput vreo carte si nu ai putut sa o termini ?
Prin fereastra temnitei-Sfantul Nicolae Velimirovici

Care este cea mai veche carte citita ?
Nu stiu sigur, dar printre primele carti citite se afla povestile fratilor Grimm.
Cea mai veche carte de la noi din biblioteca este o Santa Scriptura de la 1874, mostenita de la nasul meu, aproape impecabil pastrata, doar catea fire de scotch o strica.

Dar cea mai noua ?
Parintele Arsenie Boca- Despre dragostea Lui Dumnezeu fata de oameni

Cea mai lunga si cea mai scurta carte ?
Lunga : Sfanta Scriptura
Scurta : povestile prescurtate pe care le citesc Mariei

Cate carti imprumutate si/sau de la biblioteca ?
Nici una. Abia reusesc sa citesc ce cumpar, desi in copilarie locul meu preferat era biblioteca oraseneasca din Campina, iar din perioada facultatii am amintiri minunate legate de BCU M. Eminesc din Iasi

Cate carti citita sunt traduceri ?
Mai bine de jumatate

Care este cel mai citit autor anul acesta ?
Nu stiu.

Ai recitit vreo carte ?
Daaa, Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, chiar de mai multe ori pe zi J

Care este personajul preferat din cartile citite pana acum ?
Domnisoara Firicel ma incanta si ma amuza teribil

Ce tari ai vizitat prin cartile citite ?
Anglia, India, tari din America de sud, Elvetia, Germania

Ce carte nu ai fi citit daca nu ti-ar fi fost recomandata ?
Doua milioane de kilometri in cautarea adevarului

Ca scriitori descoperiti in 2010 ai vrea sa citesti mai mult ?
Virgiliu Gheorghiu

Este vreo carte a carei lectura iti pare rau ca ai amanat-o ?
Monahii purtatoare de lumina in intunericul comunist - ierom. Siluan Antoci

Mi-a placut tare mult acest exercitiu si mi-a redeschis apetitul pentru lectura, asa ca plec sa citesc. Daca va place leapsa asta, astept cu drag sa citesc ce-ati citit !

Casuta Sfantului Ioan Rusul

2010-09-05T12:03:00.000-07:00

Dupa cum bine stiti am evalvie la acest sfant pe care il simt atat de cald si aproape de inima mea. Cu toata nevrednicia mea sfantul nu ma paraseste niciodata.
De curand am aflata ca parintele Macarie, staretul Manastirii Sfantul Ioan Rusul din Slobozia vrea sa faca o casuta pentru sfant: adica o racla pentru sfintele moaste.
Pana acum acestea sunt tinute intr-o cutiuta de lemn, dar cu siguratnta Sfantul merita o casuta mai potrivita. Pentru acest lucru este nevoie de argint, aur sau banuti - pot fi donate oricare dintre acestea. Daca aveti bijuterii care nu va mai folosesc, din aur sau argint, sau monede de argint (era un obicei mai demult sa se puna monede in baita copilului dupa botez) pe care vreti sa le donati sau puteti ajuta cu ceva banuti, cu siguranta Sfantul Ioan Rusul nu va lasa nerasplatita bunatatea voastra.
Cum le puteti trimite aflati de aici.

Emanuel in apa "Iordanului"

2010-08-11T05:13:00.000-07:00

17 iulie 2010
"Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat"

De-ale Mariei...

2010-07-23T07:49:00.000-07:00

Maria, privindu-si genunchii cu urme ale unor julituri mai vechi comenteaza:
- M-am maritat!
- !!??
(stiti vorba: pana te mariti iti trece)

Cum sa cumperi biscuiti cu banuti imaginari si La Multi Ani!

2010-07-06T13:29:00.000-07:00

Maria iese cu bunica in parc. La intoarcere cere biscuiti, dar cum buni iesise fara finante ii spune ca nu are cum sa-i implineasca dorinta. Maria accepta aparent situatia, dar in dreptul urmatorului magazin cere din nou. Primeste acelasi raspuns.

- Dar am eu banuti aici in buzunar si incepe sa se caute la pantalonasii fara buzunare. Uite buni, spune ea intinzand mana, ia banutii astia si ia-mi biscuiti (deschide pumnul si ii ofera bunicii bani imaginari)

- Maria, eu nu pot sa-ti iau biscuiti cu banutii acestia, dar mergi tu si-ti ia singura, spune buni acceptand initial banutii.

Maria isi ia inapoi banutii, intra in magazin, unde doamna o cunoaste si ii iese in intampinare(doamna nu auzise discutia dintre bunica si nepoata). Fetita se apropie de cutia cu biscuiti si priveste, doamna ii ofera un biscuit. Inainte ca Maria sa-l primeasca, bunica intra si ea in magazin si ii spune vanzatoarei ca fetita are in pumn doar banuti imaginari, dar oferta ramane valabila. Totusi Maria insista ca vanzatoarea sa primeasca banutii din mana ei:

-Da, sunt suficienti pentru un biscuit, spune vanzatoarea zambind.

Si Maria este fericita pentru afacerea facuta, a ramas ea fara bani, dar se poate delecta cu un biscuit inainte de cina!

Nu incercati asa ceva acasa! Pentru asta trebuie sa ai 3 ani si incredere nelimitata in tine!

Si o fatuca inocenta:

LA Multi Ani, draga mea!

Iti multumim pentru toate clipele minunate pe care ni le-ai oferit in ultimii trei ani, pentru lacrimile varsate din grija pentru tine ca si pentru cele varsate de ras vazandu-te sau ascultandu-te. Pentru razele de soare pe care le-ai adus in fiecare zi in vietile noastre si pentru toate lucurile "cuminti" pe care le invatam prin tine.

Mami si Tati

Cum putem trece cu bine prin cezariana

2010-06-29T05:38:00.000-07:00

Exista sarcini care se termina asa cum nu-si doreste mama, adica prin cezariana. Uneori pentru binele copilului sau al mamei sau al ambilor se alege aceasta cale. Eu sunt totusi incredintata ca Dumnezeu pune un motiv in tot ce ni se intampla. Nu pot spune care este acesta, inca ma mai intreb de ce mi s-a intamplat mie la prima saricna sa nu pot naste altfel, dar pe de alta parte ma bucur ca ambii mei prunci sunt sanatosi, binecuvantati cu toate darurile ceresti pe care le-am dorit si atat de minunati ca ma intreb ce am facut bine pe lumea asta pentru a primi asemenea daruri.
Nasterea prin cezariana poate fi o cruce greu de dus, poate nu fizic, desi dureri exista si se prelungesc uneori destul pentru a ne pune rabdarea la incercare. Dar atrage dupa sine intrebari fara raspuns, vini nemarturisite si dorinte imposibile, uneori.
Experienta celor doua cezariene m-au invatat multe legat de recuperarea rapida si eficienta a mamei dupa o operatie majora facuta la un om sanatos.
Prima cezariana a fost facuta de urgenta, Maria a fost scoasa la nici cinci minute de la anestezie, iar eu am bajbait putin pana am stiut ce este mai bine sa fac.
Emanuel s-a nascut prin cezariana «la rece « (varianta nasterii naturale dupa cezariana este disponibila pentru cine doreste doar in spitalele private din Romania), iar eu am fost pregatita. Desi interventia a doua mi s-a parut mai dificila si mai dureroasa, recuperarea a fost mult mai rapida si usoara, asta datorita si experientei anterioare.
Iata cateva lucruri care m-au ajutat a doua oara :
- mai intai am avut norocul sa nasc ambii copii intr-un spital prieten al copilului, cu rooming in, alaptare, copilul adus la mama cat mai rapid dupa nastere. Pe Maria mi-au adus-o la jumatate de ora dupa nastere, iar apoi, desi eram in ATI, mi-o aduceau la doua ore s-o alaptez. Iar dupa mobilizarea din pat au lasat-o cu mine tot timpul. Pe Emanuel l-am nascut seara, l-am primit la alaptat la o ora dupa ce am nascut (l-ar fi adus mai repede, dar aveau o urgenta) si mi l-au adus de tot atunci cand l-am cerut, imediat ce m-am dat jos din pat.
- Una dintre durerile mamicilor care nasc prin cezariana este detasarea pe care o simt legat de acest moment atat de important si minunat din viata lor. Vestea buna este ca aceasta detasare nu este data de modul in care vine pe lume pruncul ci de…benzodiazepine (dragele de ele!). Benzodiazepinele sunt folosite atat pentru calmarea mamei cat si pentru relaxarea musculara. Sunt chiar iubite de medicii anestezisti, dar atrag dupa sine acea stare de detasare, de parca mama nici n-ar fi acolo. Mie mi-a luat cateva luni pana m-am "prins" de ce m-am simtit asa la prima nastere…si mi-am confirmat presupunerea cu ocazia celei de-a doua . La Emanuel am rugat anestezista sa nu-mi dea benzodiazepine si totul a fost diferit. N-am simtit euforia endorfinelor pentru ca nu am nascut natural, dar am fost implicata emotional in nasterea fiului meu. Si nici n-am mai adormit dupa ce l-am vazut :)
- Mobilizarea rapida este alt lucru care m-a ajutat sa plec in doua zile din spital. La Maria am stat 20 de ore in pat pentru ca am nascut la pranz. La Emanuel am stat 10 ore. Diferenta a fost ca a doua oara n-am mai avut ameteli si m-am simtit in putere mai repede. Sigur, aceste lucruri depind foarte mult de toleranta fiecareia la durere (n-am avut peri-epidurala). Mie durerea mi s-a parut un barometru al limitelor mele fizice si l-am luat in seama, trecerea peste limitele organismului poate sa nu fie o idee buna in situatia unei operatii. Mobilizarea inseamna sa scapi de perfuzii, sonda si de anticoagulante.
- Grija pentru cel mic. Am avut ambii copii langa mine imediat ce m-am ridicat din pat. In ambele cazuri am primit oferta de la personalul medical sa ii aduc inapoi la nou-nascuti daca nu ma desurc. Dar m-am descurcat, desi au fost si momente mai grele. Maria s-a multumit tot timpul cu ce a supt, ea nu-i nici acum prea mancacioasa, dar Emanuel nu s-a saturat cu colostrul asa ca intr-o seara am cerut pentru el lapte praf. Nu consider asta o tragedie, mi se pare firesc sa hranesti copilul atunci cand ii este foame. Ca sa nu mai spun ca sunt si copilasi care fac hipoglicemie dupa nastere ; la noi nu se testeaza de rutina glicemia la nou-nascuti asa ca putin lapte poate face diferenta intre a pleca acasa cu un copil sanatos si a pleca cu un copil care a facut o convulsie in prima zi de viata! Ceaiul de chimen si anason si pusul la san al copilului cat mai mult si des cu putinta fac minuni pentru aparitia laptelui, chiar si in cazul cezarienei.
- Ce n-am facut de data asta si as face data viitoare (hihi) ar fi sa rog medicul sa-mi spuna ce face, astfel as avea un control mai bun al situatiei si n-as mai fi surprinsa sa aud un tipat de bebelus in sala de operatie :)

Dumnezeu este cu noi!

2010-06-18T05:23:00.000-07:00

Sau Emanuel.

Acesta este noul nostru motiv de bucurie si multumire! Desi are aproape 3 saptamani, abia acum reusesc sa-mi adun gandurile pentru a va impartasi bucuria noastra.

Si ii multumim Domnului in fiecare moment pe care il impartasim alaturi de copiii nostri pentru aceste binecuvantari ceresti, pentru mila Lui revarsata peste noi prin ei, pentru ca sunt atat de minunati incat ne simtim nevrednici de aceste daruri. Desi initial nu ne puteam vedea decat ca parinti de fetite, acum simtim o mare bucurie ca il avem pe el, nu un baietel, ci pe el!

Nasterea lui a fost simpla, sau asa se poate considera, pe 31 mai, seara, prin cezariana. Recuperarea rapida, laptele venit cu viteza avand in vedere ce mancacios este, bucuria deplina prin intregirea familiei in doua zile. Pe toate le-am gustat din plin, asa cum facem cu fiecare minut de cand a aparut in viata noastra.
Cum l-a primit Maria pe fratiorul ei? Mai intai l-a studiat, apoi a venit sa verifice daca mai este ceva in burtica, am apasat burtica asteptand raspunsul pe care de obicei il primea de la fratiorul ei: un genunchi impins sau o miscare mai ampla. Nimic. Ma intreaba unde este Emanuel din burtica, iar raspunsul meu ca este pe pat o nemultumeste si concluzioneaza: "Mai este un bebe in burtica!" .

Sfantul Ioan Rusul

2010-05-26T12:11:00.001-07:00

Dupa cum stiti maine Biserica noastra sarbatoreste pe Sfantul Ioan Rusul, un sfant foarte drag mie. Cu ingaduinta Lui Dumnezeu am ajuns in Evvia in urma cu patru ani si sfantul acesta mi-a ramas lipit de inima. Nu stiam eu prea multe, citisem totusi cartea, ma impresionase viata sfantului dar trairea mea nu trecea mai departe de cat putea gandi mintea. Acatistul facut insa la racla cu sfintele sale moaste impreuna cu ceilalti pelerini si toate semnele minunilor prezente in biserica din Evvia au miscat ceva in sufletul meu. De atunci il simt foarte aproape si m-a ajutat de foarte multe ori. Poate acesta este motivul pentru care as fi vrut sa alegem acest nume pentru baietelul nostru, dar Domnul a ales un altul...

Trusa mea medicala de urgenta este formata din cele doua flaconase luate din Evvia, unul cu ulei sfintit si celalalt cu aghiasma. La fiecare problema medicala a mea sau a fetitei, ne-a scos din incurcatura, tamaduirea a fost rapida si completa. Nici nu stiu cum de mai este ceva in flaconasele acelea!

Si spre bucuria noastra in urma cu mai bine de un an am aflat ca exista si la noi o manastire cu hramul Sfantul Ioan Rusul, chiar aproape de noi. Si, mai minunat, ca unul dintre parintii dragi noua a fost numit staret acolo. Manastirea se gaseste la cativa kilometri de Giugiu, despre ea am scris aici. Pentru cei care doresc sa mearga maine acolo va pot spune ca nu veti regreta, parintele se pregateste de hram de mult timp, locul este minunat, copii au padurea intreaga sa se joace, ca sa nu mai spun de prezenta caprioarelor, a iepurilor si a paunilor.

Acatistul Sfatului Ioan Rusul

Inaltarea Domnului - Ziua Eroilor si hramul familiei noastre

2010-05-13T06:36:00.000-07:00

HRISTOS S-A INALTAT!
Pana azi nu am fost foarte constienta de motivul tainic pentru care am ales acest hram al familiei. Sigur, ne-am cunoscut de Inaltare, iar cand ne-am pus problema alegerii hramului, am avut mai multe optiuni. Parca nu puteam lasa de-o parte vreo sarbatoare care face sa vibreze sufletul nostru: orice sarbatoare inchinata Maicii Domnului, Nasterea Domnului, sarbatoarea Sfantului meu ocrotitor, sau chiar duminica femeilor mironosite. Si cu toate acestea am ales, impinsi cu tainica iubire de Mantuitorul, spre o zi atat de mare ca astazi alegerea noastra ne coplesteste. In fiecare an sarbatorim impreuna doar seara, pentru ca in fiecare an cade in mijlocul saptamanii, masa de hram o oferim doar la Biserica, nu este timp pentru mai mult si cu toate acestea nu ne-am fi putut alege o sarbatoare mai potrivita.
Si asta pentru ca suntem plamaditi cu o sensibilitate fata de martiriu, desi noi nu am putea duce o asemenea cruce, vietile sfintilor mucenici sunt cele la care noi vibram din toata fiinta, cu atat mai mult a sfintilor martiri pentru credinta si neamul romanesc. Ne imbarbateaza sacrificiul lor de sine si ne-ar fi tare bine daca i-am lua mai des ca exemplu. Si ca o coincidenta minunata, locuim in cartierul Aparatorii Patriei, construit pe vechiul sat in care au fost improprietariti veteranii Marelui Razboi. Iar strada noastra poarta nume de martir!
Port in inima imaginea bunicului meu, crestin, veteran in al doilea razboi monadial, detinut politic, tamplar, tata si sot; bland, smerit, simplu, epitrop toata viata al bisericii din sat care nu pleca duminica la Sfanta Liturghie pana nu-si cerea iertare de la sotie si de al copii si care la 80 de ani citea doar Sfanta Scriptura si ardea de dorul casei lui de la tara. N-ar fi povestit niciodata unor minti fragede de copii ororile razboiului, dar pe care mintile noastre iscoditoare de adulti le-au descoperit. A supravietuit razboiului si lagarului, iar in imaginea lui contopesc eu toate chipurile de martiri ale neamului nostru.

Pelerinaj in zi de sarbatoare

2010-04-25T07:00:00.000-07:00

Nu puteam petrece mai frumos ziua Sfantului Gheorghe decat in pelerinaj... Si in ce locuri minunate am ajuns!

Vor vorbi mai mult imaginile decat eu pentru ca sunt atat de sarace cuvintele pentru a povesti

Mai intai Catedrala Episcopala din Giurgiu in asteptarea resfintirii:

Scoaterea sfintelor moaste:

Sosirea Ierarhilor:

Ungerea cu Sfantul si Marele Mir:Apoi am mers acasa la Sfantul Dimitrie Basarabov.

Pestera Sfantului:Scarile spre pestera:

Paraclisul amenajat in interior:Locul pe malul raului Lom, unde au fost descoperite sfintele moaste:

Apoi am plecat spre Ivanovo, o biserica saptata in piatra, monument UNESCO, aflata in rezervatia naturala a raului Lom. Fara poze in interior.

Poate credeati ca acest obicei ne apartine; se pare ca l-am imprumutat de la vecinii nostri:

Apoi biserica Draganescu, o adevarata carte de invatatura in fresca, semnata de parintele Arsenie Boca:
Cu ajutorul Domnului si al Sfintilor, am ajuns cu bine acasa, doar putin obosita, chiar daca am stat ore multe in picioare si am urcat zeci de trepte. Cred ca si bebelusului nostru i-a fost bine.

Cresa

2010-04-13T07:37:00.000-07:00

Nu este usor sa duci un copil de doi ani la cresa. Dar cand s-a pus problema asta pentru noi, n-am avut alternative viabile, decat sa devenim parinti de week-end. Insa ea a fost incantata, fiind un copil foarte sociabil. S-a adaptat rapid la program si la tot ce se intampla acolo, a inceput sa fie mai independenta la masa si sa aiba mai multa initiativa, lucru de altfel, normal intr-o colectivitate de copii.
In plus n-am avut nici probleme medicale cu ea odata cu intrarea in colectivitate, mai ales ca este vorba de 20 si ceva de copii. A racit usor de cateva ori, lucru care se putea intampla in sezonul rece si daca nu era in colectivitate.
Ce m-a nemultumit pe mine de la inceput a fost prezenta televizorului deschis in sala lor. Dar, cum nu le poti avea pe toate, m-am bizuit mai mult pe interesul ei auditiv in detrimentul celui vizual pentru a fi protejata de acesta. Este adevarata ca nu se uita la televizor, n-o intereseaza imaginile decat daca sunt insotite de muzica placuta. Are o inclinatie deosebita spre sunete, lucru care i-a permis sa vorbeasca foarte repede si foarte bine si sa invete cantece, poezii ,rugaciuni cu o usurinta uimitoare. Asta, desigur, in detrimentul unor activitati vizuale, fata de care are putine procupari si performante nu la fel de bune.
Sa revin insa la problema mea. Programul ei de dimineata, ma refer la cel educational, mi s-a parut foarte subtire pentru ca nu a venit acasa cu vreo poezie noua invatata sau cu un cantecel ceva. Este adevarat ca au doar doi ani, dar trebuie sa aiba si ei o activitate acolo, nu?
Dar se pare ca au si chiar una foarte...adulta!!
Intr-o zi insa ma pomenesc ca-mi spune "lady ga-ga"!!?? Am ramas un pic descumpanita, mai ales ca eu auzisem de acest nume in urma cu 2 saptamani, atat de multe cunostinte tv avem noi. Am luat-o la intrebari si intr-un final mi-a spus ca doamna N le pune muzica si ei danseaza...

Nu exista nici o lege prin care un copil sa fie protejat de asa ceva in crese si gradinite? Nu mai exista si alte programe TV (daca este atat de indispensabil respectivul obiect) potrivite pentru copii (din punctul meu de vedere, nu exista nici un asemenea program la tv, dar nu decid eu acolo)?
Nu se mai poate dansa pe "Alunelu" si "Vine primavara"? Nu mai exista povesti de citit?
Si merg inca mai departe: nu exista sanctiuni pentru ingrijitori de cresa de stat care expun copiii la sexualitate?
Sunt foarte curioasa cum vor reactiona cand voi face putin scandal...Nu-mi sta in fire, dar ca mama si profesionist in sanatate mintala cred ca au depasit cu mult orice limita educationala, morala, profesionala si chiar legala. Anul trecut clinica de Psihiatrie a copilului si adolescentului din Bucuresti a organizat o conferinta pe tema sanatatii mintale a copilului de varsta mica, conferinta care a avut si o sectiune pentru educatori. Ghiciti cati au venit (personal am dus invitatiile in sectorul 4)? Vreo 30, in conditiile in care totul era gratuit si se ofereau si puncte. Asa de mult interes a existat pentru aceasta problema. Cred ca pe multi i-a motivat doar posibilitatea inscrierii intr-un program Phare alaturi de clinica (program Phare=bani, pentru cine nu stie). Asa ca nu ma mira foarte tare lipsa de cunostinte in ce priveste riscurile expunerii unor copii la lucruri nepotrivite varstei lor. Dar ma ingrijoreaza ca s-a ajuns, totusi, atat de departe!
Ce noroc ca nasc in nici doua luni si o voi scuti o perioada de binefacerile televizorului!

HRISTOS A INVIAT!

2010-04-08T12:42:00.000-07:00

Tristi am fost si Domnul ne-a inveselit

Osteniti si Domnul ne-a odihnit,

Flamanzi si insetati si Domnul ne-a saturat.

Mai multa bucurie si mai multa lumina in zilele Invierii Domnului cred ca ne-ar sparge inimile, nu credeti?

HRISTOS A INVIAT! Lumina Invierii sa ne insoteasca toata viata!

sursa fotografiei

Sfantul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi

2010-03-17T13:50:00.000-07:00

Va fi, incepand de miercuri 24 martie protectorul bisericii "Sfantul Nicolae" - parohia Aparatorii Patriei I. La slujba vecerniei pentru praznicul Bunei Vestiri, vor fi aduse particele din moastele Sfantului care vor ramane in biserica noastra, iar biserica va primi acest al treilea hram- Sfantul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi.

O bucurie pentru noi la care va dorim partasi!

Postul Mare

2010-02-21T06:01:00.000-08:00

Prima saptamana din Postul Mare, a fost intotdeauna pentru mine o perioada speciala. Asa ca anul acesta am stat mai departe de blog, ca sa-mi pot limpezi cum trebuie trairile.
Trecera aceasta brusca spre infrangerea firii noastre cazute mi se pare imposibil de realizat fara ajutor de sus. Si nici trecerea prin saptamana aceasta de "foc" in care fiinta noastra este rascolita pana in cele mai adanci fibre. Din fericire, anul acesta am putut participa in fiecare zi la Pavecernita Mare si Canonul Sfantului Andrei Criteanul, pentru ca s-a facut si la biserica noastra.
Desi uneori imi este greu in post, mai ales cand ma gandesc la bunatati, cred ca este perioada mea preferata din an. Oricat de aspru post as tine intr-o zi obisnuita de miercuri sau vineri, nu se compara cu felul in care ma simt in Postul Mare. Parca pluteste ceva in aer...aerul este diferit, apa are alt gust, painea este mai hranitoare, dorinta noastra de a ne apropia de Hristos arde in noi. Slujbele Bisericii nu mai trec doar prin urechi, se infig direct in inima. Simtim bucurie navalnica izvorata din tristetea renuntarii.
Exista la mine ispita de a pregati mancaruri gustoase si diverse in post, de a pierde vremea cautand retete savuroase de post, de a face ceva dulce, lucru nu tocmai bun si recomandat, o adevarata ispita. Dar pentru anul acesta am hotarat doar sambata si duminica sa variez mancarurile, in rest fierturile "anoste" si simple pe care le faceau si bunicile noastre. Este adevarat ca atunci cand si copiii tin post in casa, au nevoie de un meniu mai variat si cat mai hranior pentru a putea trece cu bine prin aceasta perioada.
Clar, fara cruce nu exista Inviere, iar bucuria Invierii apare chiar cand ne hotaram pentru o clipa sa ne ducem crucea.
Va doresc un post cu revarsare de daruri ceresti!

Juramantul lui Hipocrat

2010-01-18T12:33:00.000-08:00

In timp ce scriam postarea de mai jos, mi-au revenit in minte contradictiile rasarite cand ma pregateam sa "depun " acest juramant.

Inca de la prima intrare in facultatea de medicina de la Iasi, am cunoscut acest juramant. Era scris, pe un panou impresionant pe casa scarilor principale din facultate. Ma impresiona atunci, in anul I, mi se parea ca trebuie sa trec prin foarte multe chinuri si sa depun eforturi supraomenesti pentru a avea ingaduinta de a-l rosti. Uneori il citeam..

Prin anul IV panoul a disparut din motive obiective, de renovare, dar in mintea mea juramantul a ramas viu si la fel de dorit.

Doar ca la momentul depunerii lui n-am vrut sa-l zic... Cum as fi putut eu, ca si crestin, sa depun un juramant, chiar si unul simbolic, in fata lui asclepios, panaceea si hygeea? Este adevarat ca momentul depunerii juramantului, in ziua de azi, este doar unul simbolic, al absolvirii facultatii de medicina. Daca nu participi la ceremonie, obtii fara probleme, diploma de licenta in medicina si poti practica medicina, nimeni nu te intreaba si nu-ti cere dovezi ale depunerii juramantului.

Pentru mine a fost un moment delicat, nu se putea sa lipsesc de la ceremonie, era un moment de comuniune cu ceilalti colegi, un moment pe care il asteptasem sase ani...

Acum, mi se pare un lucru grav care se intampla in facultatea de medicina dintr-o tara crestina, sa termini facultatea cu un juramant simbolic in fata unor zei pagani!!

Doar cu cateva zile inainte primisem binecuvantarea Inaltului de la Iasi, printr-o slujba speciala si acum juram in fata ...cui? In cor si cu foarte mare ceremonial!! Asa ca nu l-am rostit. Intre vocile entuziaste care repetau cuvintele sefului de promotie, vocea mea a amutit. N-am putut sa-l rostesc, doar gandul cauta o rugaciune.

Acest juramant este atat de bine intrat in mintea oamenilor, ca este invocat ori de cate ori un medic greseste cu voie sau fara voie! Nu se invoca responsabilitatea in fata lui Dumnezeu sau in fata legii, ci incalcarea unui juramant simbolic. Daca este doar un simbol, de ce are atat de multa putere, de ce devine un cod etic care trebuie respectat?

Cat de placut este acest ritual inaintea Lui Dumnezeu, cat este de benefic pentru ce vor face medicii in continuare? Poate ca tocmai de asta suntem atat de huliti, ca ne-am pus de la inceput, de buna voie sub "ocrotirea" celui rau.

N-ar fi cazul sa terminam facultatea de medicina cu o rugaciune in fata Doctorului sufletelor si a trupurilor, a sfintilor doctori fara de arginti: Cosma si Damian, Chir si Ioan, Pantelimon si Ermolae, Samson si Diomit, Mochie si Anichit, Talaleu si Trifon, Luca al Crimeei?

Isteria vaccinarii

2010-01-13T03:20:00.000-08:00

Nu-mi sta in obicei sa comentez subiecte la moda, poate tocmai pentru ca se scrie si asa foarte mult pe tema respectiva fara a mai umple si eu paginile cu parerile proprii. Dar parca de data asta nu ma pot abtine...Adevarate campanii de manipulare a oamenilor, sute de pagini scrise pro si contra vaccinarii, fiecare caz contabilizat la milimetru, fiecare victima trecuta pe raboj...Oare sa fie toate astea spre folosul oamenilor? Vaccinurile sunt facute pentru a ajuta oamenii, dar au si ele anumite recomandari specifice, riscuri si beneficii. Acum s-a depasit cu mult chiar si deontologia medicala, din pacate.

In fiecare an mii de persoane se imbonavesc de gripa, iar unele dintre ele, cu un sistem imunitar deficitar dintr-o cauza sau alta, mor. Dar nimeni cu face caz de lucrul acesta. Se fac studii epidemiologice, se stabileste incidenta gripei si tulpinile care au circulat (pentru a fi folosite pentru vaccinul din anul urmator) si se raporteaza toate informatiile obtinute la OMS. Si gata.

In fiecare an se recomanda unor anumite grupuri de populatie, cu risc mai mare de a se infecta (personal medical, politisti, studenti) si un risc de a face complicatii cu potential letal (bolnavi cronici, varstnici) sa se vaccineze intrucat riscurile vaccinarii sunt mai mici decat riscurile contactarii gripei. Iar omul se vaccineaza sau nu, se imbolnaveste sau nu, moare sau nu. Fiecare se pazeste cum poate: evita aglomeratiile, manaca multe fructe, ia suplimente alimentare sau diferite remedii naturiste. Si asa trece iarna...

In plus de asta, campaniile de vaccinare se incheie pana la sfarsitul lunii noiembrie. Oare de ce? Pentru ca pana in varful incidentei gripei (ianuarie-februarie) oamenii vaccinati sa dezvolte imunitate.

De data asta campania inceputa s-a transformat in isterire. Desi dl secretar de stat (stiti voi care, persoana importanta) a afirmat de la inceput ca dozele de vaccin trebuie sa ajunga in tara pana la sfarsitul lunii noiembrie, asa cum e si firesc, acelasi domn face acum o campanie insutit mai mare pro-vaccinare, desi stie ca cei vaccinati acum au foarte mici sanse sa fie imuni in momentul varfului de incidenta!! dar, na vaccinul trebuie consumat, doar l-am platit si nu va mai fi valabil anul viitor si cineva trebuie sa ne salveze de noi insine!

Cat de senini sunt cei care s-au vaccinati, pe ultima suta de metri spun ei, si cat de siguri ca acum nimic nu li se mai poate intampla, ca se pot intalni cu virusul oriunde si se pot lua de piept cu el!! Cata naivitate! Varful incidentei ii va prinde "imbracati" doar pe jumatate.

Cine oare sa le spuna oamenilor, cu voce puternica, adevarul? Cine isi asuma responsabilitatea adevarului inaintea Lui Dumnezeu?

Dar cum medicii depun juramantul fata de Asclepios, Panaceea si Hygeea, in fata Lui Dumnezeu nu au nici o responsabilitate!!

Sceneta de Craciun

2010-01-08T04:49:00.000-08:00

Muzica diafana ne invaluie bland, apar un om sarac si un om rugator. Apoi somnorosul din povestea noastra. Naratorul ne introduce in piesa pe care o asteptam de atat de mult timp, actorii mai mult mimeaza cele rostite. Somnorosul se intreaba multe lucruri, apoi apare o calauza care doreste sa-i arate raspunsurile: il duce la casa omului sarac care in noaptea Craciunului moare in mizerie si frig, apoi la casa omului rugator care se roaga si pentru fratele sau necunoscut. Somnorosul isi doreste acum sa-L cunoasca pe Domnul, ii afla povestea prin intrarea in scena a personajelor ce inchipuie pe Macia Domnului, retrasa, timida, gata sa plece din scena si a dreptului Iosif ce o tine de brat in timp ce cauta adapost. Apoi Pruncul sfant se naste in iesle, apare un inger, bucuria il invaluie pe toti, iar somnorosul nostru se trezeste plin de pace si de bucurie sfanta.
Urmeaza apoi colinde, dans, cantece de iarna, un program intreg ce dureaza o ora.
Cine sunt actorii? Somnorosul are 25 de ani si e un om tare vesel, munceste si e mandru de asta, stie toate cantecele si toate miscarile de dans, omul sarac isi doreste foarte multa atentie, ar face orice pentru ea - si bune si rele - este si el trecut de 20 de ani; ingerul este un pitic, merge greu, a fost adus aici mai mult pe sus, dar e foarte mandru de rolul lui; Fecioara Maria si dreptul Iosif sunt la randul lor doi baieti care par rupti dintr-o alta poveste...Toti au fost abandonati acum multi ani, cu o usurinta absolut uimitoare, daca ne gandim ca sunt fiinte umane, la o groapa comuna numita Centrul pentru copii irecuperabili Moreni. Au fost adusi aici ca toata lumea sa scape de povara lor, ca mamele lor sa se poata intoarce in "campul muncii", iar tatii sa nu fie chinuiti decat cu plata unei sume modice pentru intretinerea lor. Cea mai mare grija a statului era sa ii tina cat mai departe de lume si sa cheltuiasca cat mai putin bani. Au indurat foame, frig, batai, neglijare.
De multi ani traiesc intr-o casa de vis, unii lucreaza (cei care pot), altii se bucura doar de afectiunea si grija celor din jur. Sunt oameni dependenti social pentru majoritatea nevoilor lor, oameni dupa care alti oameni intorc capul de strada (nu cu admiratie), dar care isi poarta cu demnitate povara de a fi diferit si care stiu sa ierte toate nimicniciile care li se intampla din partea celorlalti. Noroc ca sunt ingrijiti de niste oameni care considera aceasta grija ca o cale spre mantuire.
Desi din afara acest lucru este greu de vazut, acesti oameni sunt actori, nu spectatori in piesa vietii lor!La marginea sociatatii unde este locul lor acum este multa viata si multa daruire. Si sunt multe lectii de invatat pentru noi!

La inceput de an

2010-01-04T11:50:00.000-08:00

De cele mai multe ori nu-mi propun lucruri noi pentru noul an pentru ca, in general, dorintele mele nu se schimba de la un an la altul. Si nici nu-mi fac bilanturi pentru ca mi se par un pic artificiale, doar nu sunt la sfarsitul vietii...Si nici anul acesta nu am de gand sa fac acest lucru, desi au fost cateva momente in noaptea dintre ani in care ne-au trecut prin cap cateva dorinte legate de noul an - dorinte vechi de altfel: sa fim mai treji in credinta si mai ravnitori, lucruri care parca nu ne ies asa cum am vrea noi, parca ne pierdem pe drum...
Dar imi doresc sa nasc un copil sanatos si sa-l nasc natural de data asta, desi sunt putine sanse, dar cu ajutor de Sus sansele cresc simtitor. In rest pace si bucurie de la Domnul, caci de acestea am parte din belsug!
Cu toate ca nu fac planuri si bilanturi, cad uneori pe ganduri in momente din acestea de trecere, sa le zic. Astazi am ascultat povestea induiosatoare a unei doamne de 60 si ceva de ani, care se considera batrana: n-a avut niciodata casa ei, s-a tot mutat pana n-a mai avut unde, a fost data afara de multe ori si cred ca a simtit disperarea dandu-i tarcoale; a ajuns si pe strada, si la azilul de batrani pe care il descria ca pe un infern (si o cred!), a fost umilita, batjocorita, alungata, infometata, disperata, bolnava si cu toate acestea speranta nu a parasit-o. Si nici credinta. Asa a reusit sa invinga cancerul pulmonar (unul dintre cele mai mortale), sa aiba acum un camin in care este ingrijita si respectata si sa se bucure de binecuvantari ceresti. A ramas doar cu un plaman si jumatate, o mana si un picior si jumatate, dar continua sa doreasca, sa simta, sa spere, sa iubeasca. Oare cum se poate considera batrana?!! Ii multumesc pentru povestea pe care mi-a spus-o acum, la inceput de an.
Caci asa ajung eu sa-mi pun intrebarea: eu in fata Domnului cu ce merg?
Va dorsec un an binecuvantat cu daruri ceresti, pace si bucurie in case!
Nicoleta

Astazi s-a nascut Hristos...

2009-12-24T00:30:00.000-08:00

Mult timp n-a mai ramas pana la marea sarbatoare a Nasterii Domnului nostru, iar eu n-am apucat sa fac prea multe lucruri.

Dar am reusit sa pregatesc cat de cat casa de sarbatoare, cu toate ca nu vom fi aici, cadouri pentru prieteni si colegii de serviciu ai sotului:

Apoi am fost cu colindul, ne-am pregatit sufletele pentru sarbatoare si abia asteptam noaptea Craciunului sa fim impreuna in biserica.

Va dorim ca Nasterea Domnului sa va gaseasca plini de bucurie sfanta si cu pace!

Colindam...cu de ce!

2009-12-14T11:55:00.000-08:00

Maria invata sa colinde, deja stie cate ceva. In seara asta, la masa incepe sa colinde un colind pe care eu nu i l-am spus:
- "Ne dati ori nu ne daaati......". Mami, de ce nu ne dau?

Cant eu ca sa invete ea:
- "...Preacurata plange incetisor..."
- Mami, cine plange?
- Maica Domnului!
- De ce plange?
- Ca n-are hainute pentru prunc?
- ???
- Pruncul s-a nascut fara hainute... asa se nasc toti copilasii!
- De ce?

Postul copiilor

2009-11-24T12:19:00.000-08:00

Indemnata de parintele nostru drag am pus-o pe Maria noastra de 2 ani si 4 luni la post! De fapt asta s-a intamplat in august cand a tinut tot postul Adormirii Maicii Domnului, acum e mai greu pentru ca nu pot controla ce mananca la cresa.

Dar pentru mamicile cu copilasi mititei, iata cateva idei pentru mesele copiilor. Voi incepe cu micul dejun, care mie mi se pare mai delicat pentru ca lipseste laptele sau iaurtul in aceasta perioada.

Iata ce contine masa Domnitei dimineata, in zilele de post:

- Paine integrala cu unt de arahide si dulceata, sau cu tahimelo (amestec de tahini facut in casa si miere)

- masline, pasta de avocado, uneori zacusca facuta de buni

- lapte de cocos sau de migdale cu cereale (de obicei fulgi de ovaz si porumb)

- placinta (daca sunt eu harnica si fac) cu mere si nuci sau cu dovleac

- melci cu scortisoara (la fel, daca are cine sa-i faca)

- compot, ceai, fructe (e mare amatoare de fructe)

- porridge (fulgi de ovaz fierti in apa) cu dulceata sau miere

- nectar de fructe de sezon cu miere si cereale.

Si o reteta: melci cu scortisoara

Reteta nu este noua, dar eu am adaptat-o ca sa fie de post si foarte buna. Se framanta un aluat din 500 grame de faina (ideal este sa se foloseasca un amestec de faina alba si integrala), drojdie proaspata lasata mai inainte 10 minute la dizolvat, 2-3 linguri de zahar, un praf de sare, doua linguri de ulei si aprox 300 ml lapte de cocos. Se lasa la dospit aproximativ o ora, apoi se intinde intr-o foaie nu foarte subtire (1-2 cm) care se unge bine-bine cu un amestec de scortisoara 1-2 lingurite, 2-3 lingurite lapte de cocos, 2 lingurite de ulei si se presara cu 4-5 linguri de zahar brun.

Foaia se ruleaza si se taie in segmente de cinci cm grosime care se pun la dospit cu taietura in sus, eventual in formele de muffins.

Se coc la foc mediu aproximativ 20 de minute. Sunt atat de parfumate!

A inceput postul bucuriei!

2009-11-16T05:23:00.000-08:00

Postul a inceput de doua zile, dar eu abia acum reusesc sa ma inscriu in impreuna calatorirea Nataliei. Iti multumesc, Natalia, pentru consecventa ta in a ne invita in fiecare post in aceasta calatorie a sufletului spre bucuria Nasterii Domnului!

Imi propun in postul acesta sa fiu mai rabdatoare, mai ales cu mica nazdravana de la noi din casa, care este pusa tot timpul pe sotii. Si cum ea are un program al postului asemanator cu al nostru, voi incerca sa fac cateva postari legate de postul copiilor atat de mici, postari care sper sa fie de folos pentru mamicile care incearca sa introduce in viata copiilor aceasta nevointa.

Apoi voi incerca sa o invat cat mai multe colinde, as vrea ca in viata ei mersul cu colindul sa fie o bucurie a sufetului, nu una a burticii:)

Va doresc un post cu folos duhovnicesc si multa bucurie in asteptarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos!

Esecul de seara, deliciul de dimineata

2009-11-11T01:58:00.000-08:00

Ieri am fost in forma foarte buna si dupa ce m-am intors pe unde am umblat cu treburi am intrat sa cumpar fructe. Si cum eram cu chef sa incerc ceva nou, am luat doua fructe Kaki, pe care nu le incercasem.

Mi-a fost greu sa ma abtina pana seara, ca sa le tai la cina, dar am reusit. Iar la cina, surpriza: nu mi-au placut deloc!! Sunt foarte dulci (nu am o problema cu asta), dar foarte astringente:(

Am mancat fiecare cate o bucatica, doar Maria a mai cerut! Ea oricum e un fel de strut si mananca orice...

Din bucatile ramase de seara, totusi, am preparat dimineata un delicios nectar, la care am adaugat mere, grapefruit rosu, cateva migdale, cateva linguri de fulgi de ovaz (ca sa ne tina si de foame) si miere de salcam

Foarte bun, astringen, usor amarui, dar per total dulce, consitent si aromat. Mie, insa nu prea mi-a tinut de foame, am eu motivele mele:)

Toamna in Dobrogea

2009-10-28T06:22:00.001-07:00

Pentru ca suntem binecuvantati sa avem parintii in zone minuate am profitat de vremea frumoasa de la sfarsitul saptamanii trecute pentru a ne plimba. Am ajuns in locuri noi si in unele mai vechi, dar foarte dragi.

Prima noastra oprire a fost la Capidava, o localitate pe malul Dunarii cunoscuta pentru cetatea cu acelasi nume. Desi sotul este pasionat de istorie, motivul drumului nostru a fost manastirea Sfintii Epictet si Astion care se construieste acolo. Zona este minunata, de pe colina unde se construieste acum manastirea peisajul cuprinde Dunarea, padurea, cerul albastru:

Nu-ti vine sa mai pleci, mai ales cand ai asa un ghid:

Cetatea dacica m-a impresionat si ea:

Apoi, imi doream de mai mult timp sa vad biserica rupestra de creta de la Basarab/Murfatlar. Din pacate biserica este inca in consolidare (de cativa ani) asa ca nu am putut vedea decat cariera de creta si constructia ridicata la intrarea in biserica rupestra:

Sambata am incheiat-o noaptea, pe malul marii, la aerosoli...

Duminica ne-am bucurat de ospitalitatea parintelui Iustin de la Manastirea Sfantul Ioan Casian, unde am mai fost, dar unde ne intoarcem cu multa bucurie.

Ne-au incantat si florile de toamna si colina plina de branduse

Si ne-am intors. Doar mirasma mierii de floarea soarelui luata de la manastire imi mai ostoieste dorul de duca pana la urmatoarea plimbare...

Perle

2009-10-05T07:05:00.000-07:00

Domnita se trezeste de dimineata si vine fuga, fuga la tati in pat; se urca in pat, se ascunde sub patura si comenteaza:

- Stam si noi aici, ne lafaim!

Tati verifica bunele maniere ale Mariei inainte de sosirea bunicilor:

- Maria, ce ii spui lui tataie cand intra pe usa?

- Buna seara

- Si lui buni?

- Ce mi-ai adus?

Gnocchi din dovleac cu sos de masline

2009-09-29T11:27:00.000-07:00

A venit toamna si la noi, iar ca dovada sunt dovlecii aurii din piata pentru care eu am o adevarata pasiune. Indiferent daca este vorba de placinta sau chec cu dovleac, de supa crema, copt pur si simplu sau gnocchi. Toate imi plac foarte foarte mult. Reteta asta insa ma face sa-mi doresc sa fie post in fiecare zi:) Pentru ca este de post si e foarte foarte buna.

Sunt foarte simplu de facut, dar necesita putina rabdare.

Avem nevoie de :

-400 grame dovleac copt

-faina cat cuprinde pentru a face un aluat moale, dar care sa nu fie nelipicioasa; nu stiu exact cata faina am pus, de obicei fac treaba prin bucatarie din ochi, dar este nevoie ca aluatul sa fie nelipicios ca sa poate fi modelat. In schimb daca aluatul este prea vartos se pierde din gustul minunat al dovleacului. Se poate pune putina sare si nucsoara (eu n-am pus). Aluatului i se da forma unui sul din care se vor taia mici segmente. Acestea se apasa cu furculita si apoi se pliaza intre degete, ca in poza:

Dupa ce au fost facuti toti se lasa cam jumatate de ora si apoi se fierb intr-o cantitate mare de apa cu sare. Sunt fierti cand se ridica la suprafata (atentie ca se pot lipi!). Este bine sa fie fierti intr-un singur rand pentru a nu se lipi intre ei.

Sosul se poate face din timp: o ceapa mica sa curata, se toaca si se fierbe cateva minute in ulei cu apa impreuna cu 2-3 catei de usturoi tocati marunt, 200 grame masline taiate, sare si piper; se fierb 10-15 minute. Apoi se adauga o rosie curatata si taiata cubulete si frunze de busuioc proaspat (optional, eu am avut din productia proprie de pe balcon:). Se mai fierbe cateva minute si este gata.

Sosul se toarna peste gnocchi si se servesc fierbinti cu multa pofta

Pofta buna!

Cartile copilariei

2009-09-25T05:13:00.000-07:00

Intotdeauna mi-ai placut cartile, iar de cand o am pe Maria, am redescoperit bucuria de a fi in preajma unor carti pentru pitici. Si cum in zilele noastre oferta este extraordinara nu de putine ori m-am gasit in dificultatea de a alege.

De multe ori insa a primit carti de la prieteni, de la bunici, de la unchi si matusi. Iar ea e foarte foarte curioasa in ceea ce le priveste. Mai ales acum cand are si rabdare sa asculte povestea.

Ultima carte primita este insa un...cosmar. Multe lucruri bizare vad eu in fiecare zi, dar ca asta n-am mai vazut de mult. "Petrica ciufulitul" se vrea o carte de povesti cu talc, dar mai mult reuseste sa sperie copiii. Si asta intrucat consecintele faptelor copiilor sunt dramatice: fetita care se joaca cu chibriturile arde de vie, baietii obraznici sunt transformati de Mos Nicolae (!!!) in negri, baiatului care isi suge degetul vine croiturul si i-l taie, iar cel care nu vrea sa manance moare! Cartea asta pe mine ma inspaimanta ca adult, nu vreau sa ma gandesc ce efecte poate avea la un copil. Povestile terapeutice sunt bune atunci cand un copil are nevoie de ajutor pentru a depasi un obstacol, dar cartea asta este departe de a fi terapeutica! Daca nici macar in lumea povestilor nu se mai poate simti copilul in siguranta si incurajat, atunci unde?

Iata si cateva imagini:

Vreau totusi sa termin postarea intr-o nota mai optimista, asa ca va arat si o carte de povesti cu talc, potrivita pentru varsta noastra si care Mariei ii place foarte mult. O carte in care pentru greseala exista iertare si indreptare:
Nicoleta

Cand raul se numeste bine

2009-09-23T05:01:00.000-07:00

Aseara am ascultat cu jumatate de ureche o discutie despre noua legislatie legata de prostitutie si droguri. Nu stiu sigur ce spune raportul minunatei comisii, si nici nu prea ma intereseaza, in schimb m-a deranjat foarte tare diletantismul si superficialitatea ingamfata a domnului membru in comisia in cauza. Mi se pare de bun simt sa te informezi inainte de a face parte dintr-o asemenea comisie, ca sa nu mai vorbesc ca acest lucru este valabil cand vii sa vorbesti la televizor. Nu de alta, dar fara informatie solida ajungi sa te faci de ras...asa ca domnul de aseara.

Domnul in cauza a afirmat ca, spre exemplu, cocaina nu este un drog asa de puternic si nu da asa o mare dependenta, ca drogurile "usoare" pot fi consumate fara probleme si ca el nu vede de ce n-ar putea fi folosite in scop recreational, ca alcoolul este mult mai periculos si nu-l mai interzice nimeni!

Stiu ca domnul acela nu-mi citeste blogul, dar eu replica simt nevoia sa-i dau!

In primul rand drogurile "recreationale" cresc craving-ul adica nevoia pentru droguri mai puternice si nu de putine ori am vazut copii care pornesc de la a fuma marihuana si ajung sa -si injecteze heroina, cateva bile pe zi.

Apoi cocaina este un drog puternic care da dependenta inclusiv fizica.

Iar ideea de a scoate bani din patimile oamenilor si din neputintele lor mi se pare de-a dreptul draceasca. Ce mesaj se transmite copiilor o data cu legea asta? Ca e bine sa te droghezi atata timp cat nu folosesti droguri "tari" si ilegale si atata timp cat nu le iei de la coltul strazii ci dintr-un magazin specializat, de unde se vireaza bani la buget! oare nu tot din acelasi buget sunt platite si tratamentele pentru dezintoxicare?

Doar cine n-a vazut copii de 9 ani care nu stiu bine sa scrie si sa citeasca, dar stiu sa-si gaseasca venele cu ochii inchisi pentru a se injecta, poate sa gandeasca asa. Sau cine a vazut dar nu-i pasa.

Mai spunea domnul in cauza ca de blamat sunt traficantii care trebuie sa ajunga la inchisoare. Corect! Dar partea proasta este ca foarte multi dintre cei dependenti, dupa ce au furat si vandut tot ce s-a putut si nu mai au bani pentru doza zilnica, ajung sa fie dealer-i. Devin din victime, agresori...

Legalizarea nu va duce la o scadere a consumului pe principiul fructului interzis ci la o crestere a consumului, inclusiv de droguri cu mare potential adictiv si risc vital, datorita cresterii nevoii pentru senzatii tari offerite deja de drogul usor.

Exista in mediul nostru o multitudine de "solutii" pentru cei care isi doresc un drog recreational: la farmacie medicamente anti-parkinsoniene, antitusive, antiinflamatorii, prin parcuri se gasesc si ciumafaie si zorele cate vrei, la discretie. Iar tinerii nu se dau inapoi de la a le folosi, uneori sunt atat de inventivi incat ma uimesc. Faptul ca drogurile considerate usoare sunt legale nu-i va face sa nu-si doreasca droguri mai tari si sa nu le consume.

In situatia aceasta ce impact asupra populatiei vor mai avea campaniile anti-drog?

Da, e trist ca am ajuns in punctul in care spunem raului, bine.

Zi grea - continuare

2009-09-15T08:22:00.000-07:00

De fapt azi nu a fost o zi prea grea pentru ca baietelul nostru muscator este mult mai bine. Cu ceva medicatie pentru el si cateva sfaturi pentru mama situatia dintre ei este mult mai buna.

Se pare ca mamica era cam depasita de situatie, epuizata, nu mai stia cum sa-l stimuleze si pentru ceva timp a abandonat lupta. Lucru pe care micutul l-a simtit si ...a pornit la atac...

Acum cu ceva incurajare si sfaturi, exercitii, stimulare, implicare din partea noastra, mamica si-a recapatat zambetul, de Alex nici nu mai spun, e alt baietel! De fapt cand reuseste sa se linisteasca realizezi ca nici nu are o intarziere chiar asa de mare, intelege ce se spune in jurul sau, stie sa ceara ce-si doreste, zambeste cand vorbesti cu el, dar motor sta destul de rau; face el recuperare de trei ani, dar inca nu isi tine bine capul, nu sta in sezut si nici nu se pune problema de mers.
Astazi am avut o zi mai libera si am reusit sa vorbesc mai multe cu mamica lui; m-a indurereat sa aflu ca exista si oameni care refuza sa-i acorde ajutorul, mai ales ca era indreptatita sa-l primeasca: a venit de la Vaslui pana la Bucuresti cu trenul (cu copil, carut, bagaje) pentru ca i-a fost refuzata ambulanta (m-am interesat si legal are dreptul la aceasta). Si chestia asta nu s-a intamplat doar o data. Sper sa reusim s-o trimitem acasa mai confortabil decat cu trenul.
Asa ca , daca vreti sa-l pomeniti pe Alexandru la rugaciune, v-as fi recunoscatoare!

Zi grea

2009-09-08T11:01:00.000-07:00

Astazi a fost pentru mine o zi grea, nu doar pentru ca micuta noastra n-a fost acasa de ziua ei, ci mai ales pentru ca am fost mamica de imprumut pentru 15 minute... Cele mai grele minute din viata mea de mama. Nu stiu daca as fi fost la fel de impresionata daca nu as fi avut la randul meu un pui, dar acest aspect nici nu mai conteaza.
In clinica astazi s-a facut un curs de instruire cu mamicile, iar piticii au ramas in grija asistentelor si a rezidentilor mai mici. Mi-a atras atentia cu copilas cu encefalopatie care plangea saracutul ca din gura de sarpe dupa mamica lui. In incercarea de a-l linisti am observat ca in urma comportamentului sau autoagresiv o parte importanta din buza inferioara lipsea. M-a durut sufletul sa-l vad asa, cred ca este cel mai mic pacient cu comportament autoagresiv pe care il vad. Pentru cei mai mari este putin mai usor, avem medicamente pentru acest tip de comportament, dar la 3 ani si cateva luni sunt cam interzise...
Si este aproape imposibil de contentionat cu metode blande; cum sa-l faci sa nu se mai muste de buza? Acest copilas isi musca si manutele, dar acum le are pansate si puse in ciorapei si nu le mai musca, daca s-ar lovi la cap i-am putea pune o casca...Ne-am gandit la un fel de capastru care sa nu-i permita sa deschida gura prea mult pentru a nu se mai musca, desi mie metoda asta mi se pare cam radicala. Ma intreb ce e mai bine: sa-l lasam sa se muste sau sa-l constrictionam atat de dur? Ce e mai bine pentru el?
Maine aflu cum il cheama, poate il treceti la rugaciune...

Un an nou cu dorinte noi

2009-09-01T11:25:00.000-07:00

Deschid ultima rezerva de pe hol, ma schimb in graba, iau cu viteza pixul, parafa, telefonul si ies; sper sa am suficient timp sa-mi termin treburile pana la vizita. Alerg, scriu, evaluez, vorbesc, observ, scriu, povestesc, alerg. La miezul zilei realizez ce zi e; si ma opresc pentru o secunda sa-mi fac planuri pentru noul an. Dar nu-i suficient timp, o las pe mai tarziu. Nimeni nu sta, pranzul ni se pare ca a venit prea repede, ziua este prea scurta pentru cati copii au venit inainte de inceperea scolii. Toti vor bine, repede, acum, sau chiar ieri. Nimeni nu mai are rabdare, poate nici noi... La sfarsitul zilei inchid ultima rezerva de pe hol incercand sa las acolo tot ce s-a petrecut peste zi, acasa ma asteapta alte bucurii.
Da, m-am intors la serviciu si imi place cam la fel de mult ca si inainte de nasterea Mariei, doar ca acum am mai multe griji si alergatura. Si pentru ca nu prea mai pot lipsi am importat-o pe buni pentru o perioada , iar de azi am exportat-o pe Maria la buni. Nu rezistam nici unul dintre noi prea mult timp in noile formule, dar ne straduim. Cand incep gradinita si cresa sper sa ne mai linistim.
Si mai tarziu este acum... Imi propun pentru viata mea duhovniceasca sa il am pe Dumnezeu mai mult in minte si in inima, sa ma straduiesc sa citesc mai des din Sfanta Scriptura si din vietile sfintilor (lucrul acesta mi-l propun mai in fiecare an!).
Si-mi doresc sa-L iau cu mine in fiecare zi pe Domnul la spital, cabinet sau pe unde voi mai fi.
Va doresc tuturor un an bisericesc plin de bucurii duhovnicesti.

Painea Sfantului Fanurie - Phaneropita

2009-08-29T13:04:00.000-07:00

Sfantul Fanuire a fost sarbatorit in Biserica Ortodoxa in 27 august, dar pentru ca abia astazi am reusit sa coc painea in cinstea acestei sarbatori, v-o prezint acum.

Despre Santul Fanurie nu se stiu prea multe lucruri, dar se stie ca se ruga cu ardoare pentru mama sa care a murit fara pocainta, iar ultima sa rugaciune, in vremea martirajului, a cuprins-o si pe ea: "Doamne, ajuta tuturor celor care se vor ruga Tie pentru mama mea". Frumoasa rugaciune a unui fiu! Este cunoscut ca ajutator al celor necajiti, oprimati, pagubiti, al celor care se roaga pentru altii, in special pentru parinti.

Stiu ca in tara noastra exista o traditie legata de Sfantul Fanurie, cine doreste ceva cu ardoare coace gogosele cateva zile pe care le ofera altora si se roaga sfantului pentru indeplinirea dorintei.

Painea asta nu are o poveste atat de atragatoare, grecii o fac in cinstea Sfantului Fanurie, o duc la biserica in prima duminica dupa sarbatoare si o servesc alaturi de ceilalti crestini. Atat.

Noi am dus-o astazi, pentru a fost zi de sarbatoare si post si cred ca a fost pe placut tuturor celor care au gustat din ea.

Iata si reteta:

- 4 masuri faina

- 3 lingurite praf de copt

- 1 1/2 lingurite scortisoara

- 1/2 lingurite cuisoare macinate

- 1 masura zahar

- 1 masura ulei

- 2 masuri suc de portocale

- coaja de la 1-2 portocale

- 1/2 masura vin alb sau apa

- un varf de lingurita de sare

- 1 masura stafide

- 1 masura nuci

Se amesteca faina ca scortisoara, cuisoarele, coaja de portocale, zaharul, sarea si praful de copt. Separat se amesteca bine sucul de portocale, uleiul, vinul. Apoi se adauga faina & co si se omogenizeaza bine bine. La sfasit se adauga nucile si stafidele. Se coace in cuptorul preincalzit, la foc mic, timp de 45-60 minute.

Vacanta bunului simt

2009-08-20T03:52:00.000-07:00

Se pare ca bunul simt a plecat intr-o neasteptat de lunga vacanta. Inca nu m-am lamurit daca de voie ca se simtea cam obosit sau fara plata, ca tot e la moda. As alega ultima varianta, mai ales ca nu mai trebuie nimanui asa ceva, chiar ne incurca si ne face sa parem stupizi.

Ultimile zile chiar au fost edificatoare pentru aceasta constatare dureroasa a mea, acum ma gandesc ca dansul a plecat de mult peste mari si tari...

Da' sa va povestesc cum m-a izbit asa subit aceasta revelatie!

Ieri in parc, mai multe mamici, bunici si bone cu copilasi, se joaca toti, nederanjati nici macar de nesuferita de masina a ADPP care uda parcul zilnic. Si apare un tanar cu un caine de talie mare (e drept era in lesa si avea botnita) doar pentru a folosi nisipul si iarba ca toaleta canina. Toata lumea a explodat! Dar stapanul nici nu s-a sinchisit, a aruncat cateva vorbe fara bun simt si a plecat. Am ramas consternate, desi reactia noastra a fost verbala si nu fizica. Poate ar fi fost mai eficient sa lasam manierele si argumentele logice si sa punem mana pe o jordie..

Astazi am fost la minister si la traversarea unei artere mari, mari si aglomerate din centru, un alt tanar a trecut nonsalant cu bicicleta prin fata pietonilor care traversau pe verde, lovind un domn in varsta. Acum, se mai intampla accidente in fiecare zi, dar tanarul nostru in loc sa-si ceara iertare pentru ce s-a intamplat, a inceput sa-si apostrofeze victima! Ca de ce nu e atent si nu se uita pe unde merge??!! Nici macar nu a intrebat daca se simte bine sau sa-l ajute sa se ridice. S-a urcat pe bicicleta si a plecat fara griji si nici macar rusinat de apostrofarile trecatorilor, care au ridicat batranul de pe asfalt. Cred ca reactia tanarului a fost mult mai dureroasa decat cazatura. Maine-poimaine te trezesti calcat de masina pe trecerea de pietoni si apoi calcat in picioare ca de ce erai acolo...

Ce putem face sa-l aducem pe bunul simt inapoi? Poate sa-l rugam, sa-l mituim, sa mergem dupa el...oare pe unde-o fi?

Adormirea Maicii Domnului - praznic de lumina

2009-08-14T08:51:00.001-07:00

"Pentru aceasta asadar, haideti sa praznium si noi, fratilor, si sa sarbatorim stralucitoarea si a toata lumea praznuire si sarbatoare a Nascatoarei de Dumnezeu! Caci daca toate praznicele sfintilor seamana stelelor, cum spune Sfantul Ioan Hrisostom - "Toate sarbatorile sfintilor sunt minunate si imita stralucirea stelelor" - , cu siguranta sarbatoarea de fata a Maicii lui Dumnezeu se aseamana din plin stralucitoarei si luminoasei si argintatei luni, care inlatura intunericul noptii, luminand cerul si pamantul. Sa cantam asadar, cu totii, fara exceptie, Maicii Dumnezeului nostru, patriarhii la un loc, arhiereii si preotii, imparatii, inaintestatatorii si toti judecatorii pamantului, barbati si femei, copii si fecioare, batranii la un loc cu tinerii! Caci astazi toate cetele ingerilor netrupesti in chip nevazut stau in jurul Fecioarei adormite, cele mai inalte, Tronurile, Heruvimii si Serafimii, cele din mijloc, Stapanirile, Puterile si Domniile, si cele din urma, Incepatoriile, Arhanghelii si Ingerii, unii mergand inainte, altii urmand alaiului, si cu totii conducand pe cea care este primita la cele ceresti."

Sfantul Nicodim Aghioritul

In seara aceasta, va fi priveghere de toata noaptea la biserica Sfantul Nicolae-paraclis universitar (biserica Rusa), de la ora 22.

Va doresc un praznic binecuvantat!

Nicoleta

Minunea Teodorei

2009-08-07T04:18:00.000-07:00

Urcam cu veselie de la Sihastria spre Sihla. Suntem obositi, nu de drum ci de nesomn. Cu o seara inainte am poposit la Sihastria si a fost foarte multa lume pentru ca la Varatec fusese pomenirea unui parinte...Nicodim. Ne-a intrebat cine-o fi fost de s-a strans asa puhoi de lume...Dormisem trei in pat, intr-o camera supraaglomerata, cu putin aer si mult zgomot.

Nu suntem pelerini, suntem turisti...studenti-turisti prin aceste locuri. Si cautam liniste.

Drumul ni se pare greu, poate din pricina nesomnului, ne oprim, desi nu e chiar bine: am vazut o vipera fara cap si sa stam pe buturugi nu e chiar indicat. Ajungem la stanca cuvioasei unde, ne-a povestit cineva pe drum, in apa adunata in gheabul sapat isi spala sfanta ...copilul. Deja suntem mai bine, peisajul superb ne binedispune, urcusul ne-a inviorat, ni se pare ca suntem intr-o poveste. Pestera este si ea din acelasi basm, oare cum ar putea cineva trai pe aici, in pustiu?

Ajungem si la Sihla unde hotaram sa mai ramanem o noapte pentru ca locul este foarte frumos, liniste peste tot, racoare si binecuvantare cereasca. Noaptea suntem treziti la miezonoptica, dar ne e greu sa tinem ochii deschisi; totusi mergem, pentru Domnul..

Dimineata multumim si plecam, coboram insotiti de rugaciunile fierbinti ale calugarilor si am sentimentul ca sunt un alt om. Ce am fost nu mai este suficient, ce voi fi nu-i complet. Privesc inapoi si razele mangaietoare ca o perdea de lumina imi inchid orizontul. Alung orice gand nevesel si continui sa merg alaturi de colegii mei prin baia de lumina. Si se va face lumina mai multa in mine, plecand de aici, de la pestera.

Aceasta a fost prima mea intalnire cu Sfanta Teodora din Carpati...atat de scurta, minunata si delicata. Pasi de pelerin ma vor mai aduce aici, pestera cuvioasei devenind loc de inchinare din loc de mirare, iar Sihla va starui in inima mea ca locul celei mai dulci binecuvantari.

Am aflat ulterior ca era vorba de parintele Nicodim Mandita, de la a carei trecere la Domnul se implineau 27 de ani!!!

sursa imaginii

Eu si furnicile

2009-08-05T06:59:00.000-07:00

De 3 ani de cand m-am mutat aici am observat in baie furnicute. Pana acum nu m-au deranjat, isi vedeau de treaba lor si eu la fel. Poate le mai luam cu matura sau cu aspiratorul dar nu ma deranja prezenta lor.
De cand am inceput s-o diversific pe Maria si au aparut urmele aferente de mancare pe gresie, au venit furnicutele si in bucatoarie, la ospat. Nici asa nu m-au deranjat. Maria a avut o perioada in care se cam speria de ele, dar atat.
De cand ne-am intors din concediu insa, furnicutele s-au obraznicit - au ajuns pe blatul din bucatarie si misuna pe unde nu au voie. Asa ca ma deranjeaza...
N-as vrea sa intervin cu substante care pot ajunge si pe pielea Mariei, mai ales pe masa.
Aveti idee cum pot scapa de ele?

Baiatul batran

2009-07-29T05:54:00.000-07:00

Astazi am dus-o pe Maria la unul din locurile mele de munca. Este un loc special, atat prin suferinta de acolo, cat si prin daruirea si dragostea celor care ii ingrijesc. Dar nu insist, spun doar ca este o locuinta pentru 19 tineri adulti cu intarziere mentala severa si profunda.
Si Maria s-a intalnit cu un altfel de lume...a vazut in barbat, ca tati, care nu stie sa vorbeasca, se se spele, sa manance singur, ca un bebelus. S-a speriat, si-a lipit fetisoara de mine si a asteptat ca totul sa treaca; cand tanarul scotea un sunet (este adevarat, de intensitate cam mare) se agata cu toata puterea de mine. Apoi a plans. Cand baiatul a plecat, i-a parut rau. Mami i-a explicat: "Desi baiatul arata ca un nenea, el este ca Damian (un bebelus pe care il cunoastem) si nu stie sa vorbeasca, ci doar sa tipe".
La plecare a concluzionat senina si destinsa:
- E un baietel batran!
Si chiar asa e: un baietel de 37 de ani.

Tort buburuza cu mascarpone de casa si zmeura

2009-07-24T05:19:00.000-07:00

Am ramas datoare cu tortul de la ziua Mariei, asa ca revin cu reteta. Anul trecut am facut un tort cu ciocolata si visine in care am folosit gelatina. Si cum nu-mi place sa folosesc gelatina in dulciurile pentru copii, anul acesta m-am informat mai bine si am gasit cea mai buna crema din lume - zic eu:).

Si cum iubesc zmeura nu puteam sa o ocolesc, am folosit-o intreaga, doar spalata si uscata, fara s-o pasez, fierb, indulcesc. A iesit un tort atat de bun! Am martori!

Singurul care ar mai avea nevoie de imbunatatire este baltul care a iesit prea generos si a trebuit insiropat din belsug pentru a se potrivi cu restul ansamblului.

Iata reteta:

- pentru blat:

6 oua mici

6 linguri de zahar

1 lingurita praf de copt

2 linguri iaurt

8-10 linguri faina

o mana de afine

1 lingura cacao

- pentru crema

1 kg smantana dulce pentru frisca

zeama de la o lamaie

200 grame de zahar pudra

1 plic esenta naturala de vanilie

2 plicuri intaritor pentru frisca

300 grame zmeura

- insiroparea blatului

4 linguri peltea de visine

2 linguri apa

- ornare

200 grame frisca

zmeura+afine

50 gr ciocolata amaruie din care se vor face bulinele, si fatuca buburuzei.

Blatul

Oule se separa, galbenuruile de freaca cu zaharul iar albusurile se bat spuma. Peste galbenusurile frecate se aduga iaurtul, praful de copt stins, albusurile batute, cacao, faina si afinele. Rezulta un aluat moale care se coace la foc mediu aprox 45 de minute. Testul cu scobitoarea este obligatoriu!

Crema

Crema poate parea foarte laborioasa, dar va asigur ca nu este asa, mai ales daca ne gandim ca nu contine nici o porcarie.

Crema am inceput-o cu cateva zile inainte cand am facut mascarponele. 500 gr smantana se pune la foc si cand ajunge la temperatura de 80 de grade se adauga zeama de lamaie. De obicei eu o las sa fiarba un pic pentru mai multa siguranta. Consistenta la stingerea focului este doar putin mai crescuta decat initial, asa ca nu va speriati. Amestecul se raceste si se da la frigider pana a doua zi. A doua zi consitenta este de crema semilichida asa ca asa ca se pune intr-un tifon si se atarna in frigider cateva ore bune, chiar toate ziua. Va recomand sa mai umblati la ea la cateva ore pentru a se scurge bine.

De aici crema se face foarte simplu. Frecam mascarponele cu zaharul si esenta de vanilie. Batem smantana rece-rece cu intaritorul intr-un vas si cu palete tinute initial la frigider. Amestecam mascarponele cu frisca. Si gata crema. Nu folositi prea mult mixerul, crema are tendinta de a se separa repede in unt.

Asamblarea

Blatul se taie in trei parti care se insiropeaza bine cu sirop de visine(sau de care aveti). Cea mai mare bucata de blat se taie in opt felii care se aseaza intr-un castron in care am pus initial folie alimentara. Se punea deasupra crema+ zmeura, apoi blat insiropat, crema+ zmeura si la urma balt. Se infasoare cu folia alimentara si se da la frigider pentru 3-4 ore. Dupa ce s-a racit se rastoarna pe un platou si se orneaza dupa indepartarea foliei, fireste.

Se orneaza cu frisca batuta, zmeura, afine si decoratiunile de ciocolata astfel incat sa semene cat mai bine cu o buburuza.

Decoratiunile de ciocolata le-am facut din cioco topita cu putin lapte, bulinele prin presarea unor sfere, iar fatuca am desenat-o initial pe hartie de copt.

Eu am vrut initial sa fac decorul din pasta de zahar, dar abilitatile mele au fost insuficiente. Si a iesit asa:

N-am mai apucat sa fac poze cu sectiunea...

Pofta buna

Ponor - micul Athos

2009-07-23T04:19:00.000-07:00

Plecam de la Aiud spre ora 6. Sunt doar 33 de km pana la Ponor si cat pot fi de grei?...Gasim si indicatorul si suntem fericiti, nimic nu mai sta intre noi si parintele.

Drumul e greu totusi, serpuieste domol inca prin padure. E drum de munte denivelat, cu pietre ascutite iesite din pamant. Masina inainteaza incet si apare si o surpriza: se aprinde becul de benzina. Da, ne-am luat cu altele si am uitat sa punem benzina. Zicem un "Doamne, ajuta!" si mergem mai departe, deja e prea tarziu sa ne intoarcem in Aiud. Numaram fiecare kilometru in speranta ca vom ajunge mai repede, trecem pe langa Rameti, sperand sa o vedem la intoarcere (n-am mai apucat, am coborat pe alta parte). Masina se opinteste, noi suntem lac de sudoare, Maria e obosita, flamanda si satula de stat in scaunul ei. Trebuie sa cantam ca sa ne mentinem speranta. Cateva tropare, apoi cateva cantecele pentru copii; si drumul devine mai usor.

Peisajul este de basm insa, suntem din nou pe acoperisul lumii. Case mititele se vad raspandite prin vai, creste semete se indreapta spre cerul la amurg, vacutele se intorc de la pascut.

Ajungem in Ponor, dar stim ca drumul nu s-a terminat; pana la manastire mai avem in jur de 10 km grei. Este deja seara si ulitele sunt pustii, mergem dupa indicatoare desi nu suntem siguri ca suntem pe drumul cel bun. Deznadajduim un pic si ne oprim sa intrebam: intr-o curte o femeie strange fan; aflam ca parintele este un om cunoscut in zona (Slava Domnului ca nu avem surprize neplacute).

Dar drumul are inca surprize pentru noi, ne trezim in fata unui parau care strabate drumul. Il trecem. Apoi inca unul, speram sa fie ultimul.

Cu o ultima opinteala masina ajunge in varful muntelui , langa manastire. Este intuneric deja, parintele nu-i acolo. Il asteptam. Manastirea de piatra este inca in constructie, cea din inimi este deja vie. O biserica monumentala sa ridica semeata, chilii multe multe se insirea pe o latura a bisericii. Excavatoare si camioane lucreaza de zor, desi este deja intuneric. Va fi forte frumos cand va fi gata. Se slujeste intr-un paraclis improvizat intr-o baraca de lemn.

Cand vine parintele rasuflam usurati, durerile noastre au luat sfarsit.

Ne hraneste, ne da pat si ne spune ca la ora 3 incepe miezonoptica. Deja e intuneric si suntem tare-tare osteniti. Nu auzim clopotul de miezonoptica desi aproape am dormit cu capul pe el. Dar la Sfanta Liturghie ne-am trezit.

Inca de dimineata parintele ne pune la ascultare, intram in randuiala manastirii: se mananca odata pe zi (pe la 3-4 pm), vinerea si sambata seara este priveghere de toata noaptea, in restul zilelor miezonoptica+utrenia+Sfanta Liturghie incep la 3 am si tin pana dimineata. Peste zi munca: intreaga manastire este un santier, noi suntem trimisi la afine.

Si ce mult ne place ascultarea asta! Maria se aseaza in afinis si incepe sa culeaga afine pentru burtica proprie. Gasim si zmeura (preferata mea) si merisoare (care nu sunt coapte); dar afine sunt din belsug, rabdare sa avem sa le culegem...Incepe ploaia si ne intoarcem. Ascunsi in sopron mancam afinele culese. Dupa masa iar la afine, culegem si crengute pentru ceai, pana la vecernie.

Dupa vecernie, Maria este cu chef de joaca, nu de somn, asa ca stam dupa ea. La 23 suna clopotul pentru privegherea care nu incepe pana cand parintele nu se asigura ca suntem toti (cei mari) prezenti. La lumina lumanarilor (in manastire nu este curent electric inca) fratii canta spre slava Lui Dumnezeu. Parca am fi in cer. La 2 cad, merg sa dorm, la 4 sunt in picioare, nu vreau sa ma prinda Sfanta Liturghie dormind. Suntem inca in cer.

Zorile ne gasesc in rugaciune, la iesirea din paraclis soarele ne mangaie bland. Dupa gustare vom pleca si ne pare tare rau. Parintele ne da binecuvantare de drum, asa stim ca nimic rau nu ni se poate intampla. Ne intoarcem pe la Salciua, apoi pe valea Ariesului pana la Turda. Este frumos, dar nu atat de frumos ca la Ponor. Nu-i de mirare ca parintele se simte aici ca acasa.

Aparatul meu a refuzat cu incapatanare sa faca fotografii! Doar clopotnita viitoarei biserici am putut-o aduce cu mine.

Aiudul...

2009-07-22T04:09:00.000-07:00

Imi este greu sa vorbesc despre Aiud. Este ca si cum sfintii isi doresc sa ramana in anonimat...Poate acesta este motivul pentru care ne-a fost atat de greu sa gasim locul intr-un oras atat mic.

Prima data am aflat despre Aiud din Fericirea lui Nicolae Steinhardt, iar in mintea mea se formase o imagine a unui oras fantoma, in care toti locuitorii lucrau in penitenciar si erau partasi intr-un fel sau altul la crime. Nu stiu de ce cuvantul Aiud mi se parea rece, dur, ca descriind un loc unde nu-mi doream sa merg. Imaginea acesta a facut ca in mintea mea sa creasca ideea ca Aiudul este foarte departe, mai departe decat as putea merge eu vreodata.

Cu timpul, si cu rugaiunile sfintilor pentru mine, am citit mai mult, am inteles mai mult si mai bine, am deschis ochii. Si a crescut in mine dorinta de a ajunge acolo.

Locuitorii Aiudului nu sunt crimilalii pe care ii vedeam eu cu mintea mea, sunt saritori, deschisi chiar daca nu stiu pe unde sa te indrume. Am intrebat multi oameni, iar informatiile erau contradictorii. M-a mirat ignoranta lor...

Intr-un final am aflat si urcand printre blocuri ne-a rasarit in fata ochilor bisericuta mausoleu. Chiar peste drum, mai sus de cimitir. Oare cum este sa te trezesti dimineata in sunet de clopot si sa privesti in fiecare zi jertfa semenului tau?

Am patruns in biserica cu o strangere de inima, imi venea sa ma descalt...Maria si-a scos cu viteza, fara indemn, sandalele, a coborat treptele si s-a inchinat.

Simteam ca nu pot respira aerul acela tare, toate lucrurile citite si presupus stiute se indepartau de mine, era liniste si racoare, iar inima spargea pieptul. Coborand pe scari nu puteam citi cu curiozitate numele, mi se parea un gest apropiat unui sacrilegiu, simteam doar nevoia unei rugaciuni de grup, ca sa nu uit pe nimeni. Si de fapt nici nu mai stiam nume ale sfintilor de la Aiud sau din alte parti. Lacrimile au aparut, pentru dureerea lor, pentru neputinta mea, nu stiu. "Sunt sfinti aici, iar eu calc pe ei!" era tot ce puteam gandi.

In osuar era la fel de liniste, oasele sfintilor asteptau cuminti, purtand pecetea durerii, ziua Invierii de obste. Mirosea a crini in timp ce priveam (de data aceasta fara curiozitate stiintifica) "semnele cuielor", iar mintea nu putea gandi decat: "Sfintilor mucenici care bine v-ati nevoit, rugati-va Domnului sa mantuiasca sufletele noastre". Si oasele zambeau a biruinta.

Acolo am simtit cat sunt de departe de Hristos, in ciuda incercarilor Sale de a ma aduce mai aproape, acolo am vazut ca eforturile noaste spre cele bune sunt atat de mici, incat , daca n-ar fi sfintii amplificatori ai rugaciunii noastre aceasta ar fi ar fi ca un scancet de copil in desert. Si acolo am vazut marea Dragoste a Domnului nostru pentru noi. Asa slabanogiti si nevrednici cum suntem nu am putea nici cu un deget ridica povara lasata de Domnul pe umerii martirilor nostri. Iar pe noi inca ne mai tine...

Am plecat fara sa vreau, cu darurile binecuvantarii in maini, cu mirosul crinilor in nari si cu durerea in inima. Oare cand ne vom intoarce?..

Sfat: daca dorit sa ajungeti acolo, intrebati folosind cuvinte precum: mausoleu, detinuti politici, cartierul micro. Daca intrebati de fosta inchisare puteti avea surpriza sa ajungeti la inchisoarea de pe vremea Mariei Tereza.

Paltinis

2009-07-21T05:27:00.000-07:00

Aflata la 1435 de metri altitudine, Paltinisul este cea mai inalt situata statiune din tara. Dar farmecul sau merge mult dincolo de acest aspect. Este cunoscuta si pentru faptul ca aici a locuit in ultimii ani ai vietii Constantin Noica.

Am plecat spre Paltinis duminica, dupa Sfanta Liturghie, trecand mai intai printr-un loc foarte drag noua: manastirea Brancoveanu.

Vremea inchisa si ceata de la Sambata nu ne-au fost potrivnice, aerul era parca mai curat, mai limpede. Parintii slujeau Vecernia in paraclis si am fi vrut sa nu mai plecam, dar aveam un program...

Ca o informatie importanta, zic eu, drumul este reparat de curand (am mers si anul trecut, iar drumul era plin de gropi), asa ca va indemn sa mergeti caci este atat de frumos. Iata si dovezi:

Si o binecuvantare cereasca la plecare :
Am ajuns in Paltinis pe inserat, cu ploaie si ceata. Dar am avut surprize placute: gazda cabanei in care am stat ne astepta cu flori de camp pe masa si cu o lada mare cu nisip pentru Maria. Si desi am intarziat ceva timp, n-a plecat, a stat sa ne ureze bun venit. Cabana ne-a placut din prima, asa micuta si fara foarte multe comoditati si ne-am simtit bine pana la sfarsit.

Dimineata ne-a intampinat cu soare si vreme vesela, am coborat si in Rasinari dupa merinde si am aflat cu tristete ca nu se viziteaza nici casa lui Octavian Goga nici cea a lui Emil Cioran. Dar oamenii din Rasinari ne-au placut: deschisi, saritori, calzi, ca sa nu mai spun de bucatele pe care le prepara...

Cel mai mult ne-au placut mioarele risipite pe pajisti si cainii ce la pazeau, aerul curat, linistea si peisajul mirific; parca eram pe acoperisul lumii... Pareau peisaje desprinse din alta lume, mai vie si ne-am bucurat sa facem parte din ea chiar si pentru putin timp:

Masa noastra a fost frugala, dar satioasa si sanatoasa:cas dulce de oaie, urda, paine ardeleneasca (ce mult imi place cu coaja ei groasa si crocanta si miezul dulce), mamaliguta si lapte de vaca cu smantana groasa (nici nu pot descrie gustul laptelui de la vacutele din Rasinari, cert este ca e foarte bun)

Si ne-am plimbat, ne-am odihnit, am respirat aer curat (cum zice Maria) si ne-am bucurat sa fim atat de aproape de natura.

...Si ne-am rugat in biserica schitului Paltinis

in curtea caruia am avut surpriza sa gasim mormantul lui Constantin NoicaCasa n-am gasit-o pentru ca n-am reusit sa dam de informatii coerente; oamenii ori ridicau din umeri, ori faceau gesturi largi si fara tinta...Sper sa ajungem data viitoare.

Patru zile de odihna activa si multumire pentru binefacerile Domnului fata de noi, patru zile de continua mirare in fata maretiei Sale, patru zile de bucurie deplina.

N-am zabovit mai mult. Ne asteptau sfintii si parintele nostru...

Pe unde ne-au purtat rotile

2009-07-19T12:16:00.000-07:00

Ca orice lucru minunat , concediul nostru a avut si un sfarsit. Si este bine asa, caci altfel ne-am obisnui cu el si n-ar mai fi o bucurie...Si m-am intors cu povesti si cateva fotografii caci am fost cam uituca.

Dogoarea dupa-amiezii nu ne-a impiedicat sa plecam la drum intins spre Dobrogea. Caci de ceva timp destinatia mare nu mai este pentru mine doar mare, ci Dobrogea cu toate cele frumoase ale ei: lanurile nesfarsite care ne hranesc, soarele arzator, stancile rasfirate ici colo, padurile de tei si manastrile cu viata sfanta de aici. Si prieteni dragi.

Marea ne-a primit cu un zambet larg si cu lume putina. Asezati cuminti la umbra in nisipul atat de dorit de Maria, privim la cei care ne privesc...suntem prea imbracati. Dar noi ne simtim bine asa. Maria este fericita, se joaca in nisip fara stransoarea hainelor, desculta, cum ii place ei, apoi descopera apa si doar cu greu renunta la placerea imbaierii.

Serile sunt linistite, cu plimbari lungi si placute.

Pasii ne-au purtat si pe urmele sfintilor, de data aceasta spre pestera Sfantului Ioan Casian, la Gurile Dobrogei. Pe drum lanurile coapte asteapta sa fi stranse

iar sora soarelui ne zambeste trist...ii este cam sete

La Gurile Dobrogei ne vine cam greu sa ne obisnuim cu peisajul montan...

Urcam spre varf unde ne asteapta cuminte Manastirea Sfantul Ioan Casian(ul). O biserica de piatra, micuta ne primeste cu racoare binefacatoare,

apoi pornim spre pestera unde s-a nevoit sfantul. Pe drum aflam ca drumul e cam greu si copilul noastru cam mic. Dar daca tot am venit nu putem sa nu coboram spre pestera..cum toate riscurile..doar ne-o ajuta sfantul...

Drumul n-a fost asa de greu, desi sunt mai mult de 100 de trepte de coborat, dar odata ajunsi la pestera, elanul nostru se cam stinge: e greu sa urci o zglobie ca a noastra pe scarile astea

Asa ca urc doar eu, sunt mai curajoasa si-mi doresc atat de mult sa vad pestera. Inauntru este amenajat un mic altar unde se slujeste din cand in cand, atunci parintii urca aici o masa si toate cele necesare Sfintei LiturghiiSi nu privesc prea mult in jos ca ametesc!Ne intoarcem transpirati doar fericiti, ne racorim cu apa rece si putina miere produsa chiar la manastire. Si ne tragem sufletul citind despre acest sfant atat de putin cunoscut la noi...

Apoi in alta zi am mers la Celic Dere (apa otelita) unde printre altele am facut un bine tuturor si am uitat aparatul foto.

Mi-am promis ca nu va trece anul si vom merge si la bisericile de creta.

Dupa ce ne-am saturat de apa si de soare am pornit spre zone mai racoroase: Paltinis, Aiud, Ponor, Leresti...

La multi ani!

2009-07-04T13:23:00.001-07:00

Acum doi ani ne pregateam pentru una dintre cele mai frumoase zile din viata noastra de...parinti. Si pentru ca maine plecam si nu apucam sa va transmitem bucuria noastra o voi face acum.

Am sarbatorit-o azi pe buburuza noastra cea dulce tot cu o buburuza la fel de dulce ca si domita noastra.

Draga mea, Domnul sa te binecuvanteze, sa te creasca mare si sanatoasa trupeste si sufleteste si sa nu te lase niciodata sa te indepartezi de inima Sa cea iubitoare!

La Multi Ani!

Despre buburuza de papat va voi povesti pe larg la intoarcere.

Tarta cu mere si visine

2009-06-20T03:52:00.000-07:00

Pentru ca suntem in post, micul dejun este o piatra de incercare pentru mine, mai ales in ce-o priveste pe Maria. Pentru ea este simplu, mananca fistic, banana si caise la micul dejun! Dar aveam nevoie de ceva mai...consistent. Asa mi-a venit ideea unei tarte de post, cu fructe de sezon si mere. A iesit foarte buna, mi-a placut mai mult in varianta rece.

Pentru foaie:

- 60 ml apa fierbinte

- 60 ml ulei

- 1/2 ligurita praf de copt stins in zeama de lamaie

- 4-5 linguri faina integrala (eu n-am avut faina deloc in casa cand m-am apucat, asa ca la momentul in care a trebuit sa pun faina a alergat la magazinul de jos unde n-am gasit decat faina alba-alba, dar este mai buna cu faina integrala)

Umplutura:
- 100 gr visine fara samburi
- o banana
- 3 linguri zahar brun sau miere + 2 linguri miere
- 3 linguri fulgi de ovaz (da, am o pasiune pentru ei!)
- 2 linguri gris (optional)
- putina apa
- 3 mere ionatan curatate taiate in felii subtiri
- 2 linguri gem de caise
- 1 lingurita scortisoara

Pentru foaie: se amesteca toate ingredientele pana se obtine un aluat moale, uleios care se lasa la odihnit pana este gata umplutura.
Pentru umplutura: visinele, banana si cele trei linguri de miere se pun in blender impreuna cu apa si se mixeaza bine. Apoi se adauga fulgii de ovaz. Daca consistenta cremei o cere se pot pune si cele doua linguri de gris.
Merele se taie in felii subtiri, iar peste ele se pun mierea si scortisoara.

Se intinde o foaie din aluat (aluatul este foarte fragil,nu poate fi ridicat de pe planul de lucru, eu il intind pe o bucata de folie de care ma ajut apoi pentru a pune foaia in tava). Marginile foii nu se indeparteaza ci vor acoperi partial umplutura. Adaugam umplutura, o nivelam si asezam deasupra feliile de mar. Pliem marginile foii peste mere si ungem totul cu gemul de caise. Dam la cuptor la foc mic pentru 30-40 minute.
Este foarte buna alaturi de un ceai, la prima ora a diminetii.

Gardenia-2

2009-06-19T06:14:00.000-07:00

Va promiteam aici sa va arat frumuseata parfumata din balconul meu cand isi va arata petalele.

Iat-o:

Ne-a imbatat cateva seri cu mireasma ei, apoi s-a trecut. Oare doar atat trebuie sa tina?

Prima lectie de ...teologie

2009-06-17T06:09:00.000-07:00

- Maria, cine te iubeste pe tine cel mai mult?
- Doamne-Doamne!
- Si apoi?
- Mami
- Si apoi?
- Tati...

Manastirea Sfantul Ioan Rusu - Giurgiu (2)

2009-06-14T05:46:00.000-07:00

Va amintiti ca va povesteam acum cateva luni despre o manastire noua. Ni s-a facut dor de parintele staret si de linistea de acolo, asa ca astazi de dimineata am plecat intr-acolo. Am fost placuti surprinsi de cat de minunat era totul, cat de schimbat in bine.

Am facut si cateva poze:

Banci in padure

Altarul de vara

Curtea

Viitoarea trapeza (sus) si biserica (jos):

Nicoleta

Ceva bun

2009-06-13T12:20:00.000-07:00

Zilnic in parc aud aceasta chemare a bunicilor, mamicilor, bonelor catre copii: "Vino sa-ti dau ceva bun!"Si astept cu nerabdare ca macar odata sa vad si eu ceva bun in mana adultului si mai apoi in gurita copilului. Dar zilnic vad aceleasi: biscuiti, suc Tedi, bomboane, ciocolata, napolitane, jeleuri, pufuleti si alte din aceeasi categorie. As vrea, de fiecare data, sa le dau o veste: ca ce mananca copii nu este ceva bun ci Rau; nu au aport nutritional, contin prea mult zahar si coloranti si nu sunt bune nici pentru adulti, nici pentru copii.

Le apreciez pe mamicile care inainte de a-i oferi Mariei din aceste bunatati ma intreaba daca accept tratatia, dar nu toate sunt asa si in Maria ajung si alimente pe care eu nu i le-as da. Mai ales ca daca i se ofera pufuleti, se aseaza langa punga...sa fie mai aproape...

Asa ca m-am gandit sa ofer mamicilor care ajung pe aici alternative Bune la dulciurile din comert. Sigur, este nevoie de putina munca, da rezultatul este pe masura: delicios si hranitor.

Incep cu o reteta de biscuiti cu ovaz; de fapt cred ca e mai bine sa le spun fursecuri pentru ca nu au iesit sfaramiciosi ca si biscuitii ci mai moi, ca fursecurile. Iata-i:

Si acum sa vedem cum se fac:

- 100 grame de unt (untul contine multe grasimi saturate, dar sunt bune pentru copii intrucat acestia au nevoie de ele pentru a forma sfingomielina cu care se mielinizeaza neuronii cerebrali. Mai contine si multe vitamine si minerale si este si gustos)

- 200 grame zahar brun + 3 linguri de miere (copiii au nevoie de glucide pentru procesele metabolice mult mai accelerate decat cele ale adultului. Sa nu mai spun ca encefalul functioneaza numai pe baza de glucoza). Zaharul brun este o varianta mai sanatoasa de indulcitor, iar mierea este un adevarat medicament (nu in reteta asta unde va merge la temperaturi inalte care ii distrug din principiile nutritive). Cantitatea a fost cam mare, biscuitii mei au iesit cam dulci, mai ales pentru gustul Mariei.

- o cescuta (are 200 ml) fulgi de ovaz pusi din timp la inmuiat in iaurt

- 1 ou (bun pentru copii, contine vitamine, minerale, proteine, fier, se spune ca este un aliment complet). Eu am spart un ou, dar avea doua galbenusuri si era foarte mare, deci practic au fost doua; dar unul este suficient

- vanilie

- 2 1/2 cescute faina integrala de grau (foarte importante sunt cerealele integrale in alimentatia copilului si a adultului, de altfel)

- fructe confiate si/ sau nuci (eu am folosit ananas confiat si nuca zdobita) cam o mana din fiecare.

Cum procedam: untul moale se fraca cu zaharul brun, vanilia si mierea pana capata o consistenta spumoasa; adaugam oul si frecam in continuare. Dupa omogenizare adaugam pe rand ovazul, fructele confiate/nucile si faina integrala. Consistenta finala trebuie sa fie crescuta, aluatul nu trebuie sa curga. Se pune aluat cu lingurita in tava tapetata cu hartie de copt si se lasa in cuptorul preincalzit cam 20 de minute la foc mediu. Dupa coacere se lasa sa se racoreasca 5 minute in tava inaninte de a fi scosi pe farfurie.

Sunt potriviti pentru gustarea de dupa-amiaza alaturi de un fruct sau un pahar de suc proaspat stors. Pentru varsta de 1-2 ani sunt suficienti 2 biscuiti pe zi.

Potriviti pentru copii cu varsta peste 1 an care nu au alergii la proteinele din lapte, ou si la gluten.

Kolath

2009-06-11T03:53:00.000-07:00

Ina a initiat un concurs minunat la care m-am hotarat sa particip, mai mult de dragul temei, desi nici premiile nu-s de lepadat. Concursul are ca tema : ce mananca puiul meu si este un concurs de retete de post pentru copii.

Mi-a fost greu sa aleg o reteta, am mai multe adaptate pentru varsta Mariei. Pana la urma am ales o reteta din bucataria fara foc: Kolath

Reteta o stiu din vremea facultatii cand ma preocupa in mod deosebit tema alimentatiei sanatoase si cand am incercat mai multe retete din bucataria fara foc. Dintre toate aceasta a fost singura care mi-a iesit asa de bine ca am repetat-o.

Este un fel versatil pe care noi il servim la micul dejun, dar merge si ca gustare de amiaza sau cina. Contine tot ce-i mai bun: cereale, miere, seminte si fructe.

In vremea studentiei nu exista faina integrala de grau in magazin asa ca o procuram din grau pe care il spalam, uscam si macinam in rasnita de cafea; rezultatul nu era atat de fin ca faina din comert, dar mie imi placea mai mult. Varianta pe care eu o preferam atunci era cea cu mere, stafide si portocale (deh, buget de student!), dar de data asta am folosit ce-i place Mariei

Sa vedem ce a iesit:

Am folosit:

- cinci linguri faina integrala de grau + 2 linguri fulgi de ovaz(pe acestia i-am adaugat de la mine pentru ca Mariei ii plac foarte mult) inmuiate in apa rece cat sa le acopere, de seara pana dimineata

- 2 linguri de miere (sau dupa gust)

- stafide si curmale lasate la inmuiat in apa la fel ca si faina

- seminate crude de floarea soarelui (asta am avut in casa, dar pot fi folosite orice seminte crude, alune, arahide, etc)

- fructe proaspete (de data asta am folosit capsuni si pepene galben)

Modul de preparare este simplu: dimineata se amesteca faina inmuiata cu miere, stafidele scurse de apa (sau nu, dupa preferinta, eu o prefer ca o pasta nu ca o supa), semintele si fructele taiate bucatele. Si se papa cu pofta. Nu este aspectuoasa, dar este gustoasa si sanatoasa.

Ina, multumim pentru concurs.

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

2009-06-10T05:34:00.000-07:00

Citesc acum o carte minunata, pe care, spre surprinderea mea, am gasit-o la reducere. Asta inseamna ca nu s-au inghesiut prea multi s-o cumpere. Oare titlul sa ne fi speriat asa de tare: "Despre indatoririle crestinului fata de sine insusi" - Sfantul Tihon din Zadonsk? Oricum, intre indatoririle crestinului la loc de cinste se gaseste rugaciunea, lucru pe care, teoretic , il stim, nu?

Asa ca va invit sa ne rugam pentru cei de langa noi:

- Alina, Marian, Laurentiu, Cristina, Luana, Adelina, Denisa

- Ramona si familia ei

- Alex

- iar la adormiti va rog sa-i pomeniti pe Marius, Violeta, Adrian,

Psalmul 145

1. Laudă, suflete al meu, pe Domnul.

2. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.

3. Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.

4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.

5. Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui,

6. Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac;

7. Cel ce face judecată celor năpăstuiţi, Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi;

8. Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi, Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul iubeşte pe cei drepţi;

9. Domnul păzeşte pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătoşilor o va pierde.

10. Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.
__________________________________________________________________

Hristos s-a Inaltat! Hramul familiei noastre

2009-05-29T05:43:00.000-07:00

Acum reusesc si eu, cu ptina intarziere sa povestesc despre ziua de ieri, una speciala pentru noi.

Ne-am cunoscut de Inaltare asa ca hramul familiei noastre a fost sarbatorit ieri.

Pregatirile au inceput de marti cu cumparaturi, au continuat miercuri cand am framantat si copt cozonacul. Au iesit doi, unul cu nuca si cacao si altul cu unt si scortisoara. Am facut totul ca pe vremea bunicii, inclusiv am zdobit nucile cu facaletul! Au iesit deliciosi amandoi, desi mi-ar fi placut ca cel cu scortisoara sa fi fost mai dulce:

Pe seara am asamblat si o prajitura tiramisu cu crema de capsuni (tot este sezonul lor!). A iesit tare buna, mai ales ca am folosit mascarpone facut de mine in casa:

Iar joi, dupa Sfanta Liturghie am avut oaspeti prieteni dragi si impreuna am servit cartofi la cuptor cu oregano si piept de pui la gratar, cozonac, prajitura si limonada cu sirop de menta (tot productie proprie).

Seara, cu sotul, am depanat amintiri din vremuri apuse...la o felie din aceeasi delicioasa prajitura. Probabil sarbatoarea o vom incheia maine dimineata odata cu ultima felie!

Va ofer si reteta prajiturii

- 20 piscoturi de sampanie inmuiate in piure de capsinu (100 grame capsuni mixate in blender cu o lingura de zahar si 2 lingurite lichior de cirese)

- crema adaptata dupa aceasta reteta

-250 ml lapte

- 2 linguri amidon de porumb

- 2 galbenusuri

- 80 zahar

- 125 grame mascarpone (eu cred ca am avut mai mult, nu l-am cantarit)

- 150 ml iaurt simplu, mai gros

- 200 gr capsuni zdrobite (crema este mai buna cu capsunile zdobite sau taiate)

- un plic zahar vanilat

- decor: capsuni taiate

Galbenusurile se bat spuma impreuna cu zaharul apoi se adauga laptele rece si amidonul si se omogenizeaza bine. Crema sa fierbe la foc mic mic pana devine consistenta(eu am facut-o un pic mai tare pentru ca reteta este una adaptata si n-am vrut sa nu iasa prea moale la adaugarea capsunilor). Vasul se acopera cu folie alimentara si se lasa sa se raceasca. Dupa racire se mixeaza in crema mascarponele, iaurtul si la sfarsit capsunile zdrobite. Eu a trebuit sa fac totul manual, din motive tehnice, asa ca mi-a rezultat o crema mai putin spumoasa decat ar fi trebuit.

Asamblarea:

Am folosit o forma de chec pe care am uns-o cu putina crema, apoi am asezat piscoturile trecute prin nectarul de capsuni, am acoperit cu crema. In total au fost trei straturi de piscoturi si trei de crema cu care am si incheiat. Am ornat cu capsuni. Se lasa la frigider 3-6 ore.

Pofta buna!

Rugaciune pentru aproapele

2009-05-27T11:54:00.000-07:00

Astazi in biserica noastra a fost cinstit Sfantul Ioan Rusul, cunoscut tamaduitor si grabnic ajutator. Viata sa este un exemplu pentru noi, mai ales ca a slujit Domnului dintr-o postura care de obicei ii face pa oameni sa cracneasca nu sa multumeasca: a fost sclav. Si a fost marturisitor...iar astazi, poate la fel de mult ca si in alte timpuri, suntem si noi chemati sa fim sclavi pentru a dobandi Imparatia vesnica.

Si suntem chemati sa slujim aproapelui in care salasluieste chipul Lui Hristos.

Va propun sa ne rugam astazi pentru:

- Andreea, Florentina, Laurentiu, Adelina, Marian, Ionela, Ioana

- Marius Radu si familia lui

- la adormiti: Andrei

Rugaciune catre Sfantul Ioan Rusul

Bucurandu-ma de dumnezeiasca marire la care te-ai inaltat, o, Sfinte Ioane, indraznesc sa alerg la ajutorul tau pentru tamaduire. Stiu, Parinte, ca incercarile vin din randuiala lui Dumnezeu. Stiu ca prin boala trupului, sufletul se curateste, si ca rabdarea este rasplatita de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznadejdii imi tulbura mintea si ma departeaza de rugaciune.
De aceea dar, o, Sfinte, gasesc alinare in cugetarea la vindecarile tale minunate. Tu ai tamaduit multimea de copii spre bucuria parintilor lor. Tu ai indreptat spatele batranei garbove, tu ai dat sanatate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe batranul Atanasiei care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai indepartat cheagurile de sange din capul Vasulei si l-ai tamaduit pe doctorul necredincios.
Stiind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viata mea in mainile tale si mijloceste precum stii mantuirea mea. Daca voia Domnului este sa duc cu rabdare crucea bolii, da-mi putere si ajuta-ma sa nu cartesc din cauza neputintelor. Dar daca Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugaciunile tale, atunci sa ma tamaduiesti fara sovaiala, noule doctor fara-de-arginti, ca vazand aceasta sa-ti multumesc tie si sa-l laud in vecii vecilor pe Doctorul sufletelor si al trupurilor, prin cantarea: Aliluia!

Zambetul meu de azi

2009-05-27T04:39:00.000-07:00

Citim impreuna, asezate confortabil pe canapeaua din sufragerie...Eu citesc povestea, iar Maria este nerabdatoare sa dam paginile mai repede...Apoi remarca:
- Doamne, ce cuminte e Maiia!

Chec delicios cu iaurt

2009-05-21T12:55:00.000-07:00

Pentru ca astazi a fost zi de sarbatoare, inclusiv la noi in familie, am pregatit un chec special. Elenelor si Constantinilor acest chec va este dedicat impreuna cu urari de sanatate, mantuire si pace!
Eu nu sunt fan chec, dar acesta este de-a dreptul delicios si contine ingrdientele mele preferate: iaurt, cacao si faina integrala. Nu este prea dulce, dar este plin plin de cioco si are un gust foarte bun. Si cred ca este si destul de dietetic...

Iata-l pe impricinat

Si reteta (am folosit ca masura o ceasca de ceai care are in jur de 150 de ml):

-1/2 ceasca unt moale

-1 ceasca zahar tos fin

- doua oua

- 1 1/2 ceasca iaurt simplu

- 1/2 ceasca cacao

- 1 ceasca faina alba + 1 faina integrala

- 1 lingurita praf de copt

- 1 lingurita bicarbonat de sodiu stins in zeama de lamaie sau otet

- fistic (optional)

Ingredientele uscate: faina, cacao, praful de copt se amesteca intr-un castron. Se freaca bine untul cu zaharul pana se obtine o spuma, apoi se adauga ouale si bicarbonatul si se mixeaza pana se obtine o consistenta cremoasa. Apoi se adauga alternativ iaurt si amestec uscat si se omogenizeaza. Nu trebuie amestecat prea mult. Consistenta finala este mai mare decat la un chec obisnuit, aluatul rezultat nu curge.

Aluatul se pune intr-o tava de chec tapetata cu hartie de copt, se presara fisticul tocat mare si se coace la foc mic aproximativ o ora. Cuptorul meu este antic si se apropie cu pasi repezi de pensie asa ca il puteti incerca cu scobitoarea dupa 45 de minute. Creste frumos si nu da prea mult inapoi, are o consistenta placuta si e delicios. E minunat dimineata cu o ceasca de ceai (sau cafea, cred)

Am incercat si o varianta fara cacao, dar cu suc si sirop de portocale si a iesit bun si acela, dar a avut nevoie de 2-3 linguri in plus de faina.

Pofta buna!

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

2009-05-20T12:09:00.000-07:00

"Rugăciunea este sursa şi în acelaşi timp forma cea mai intimă a vieţii noastre.

”Intră în cămăruţa ta şi închide uşa, roagă-te Tatălui tău care este în taină” (Matei 6, 6);aceasta vrea să spună a intra în sine însuşi şi a face acolo un sanctuar;”locul secret” este inima omenească.

Viaţa de rugăciune, densitatea, profunzimea şi ritmul ei,dau măsura sănătăţii noastre spiritualeşi ne dezvăluie pe noi nouă înşine."- Paul Evdochimov

Saptamana aceasta va invit sa ne rugam impreuna pentru:

- Robert Andrei, Silviu , Miruna Ioana, Alexandra, Mario Stefan, Marius-Florin, Valentina

Iar la adormiti va rog sa-i pomeniti pe Constantin, Elena si Nicolae.

Lista continua in c-box

Tatal nostru
Tatal nostru Carele esti in ceruriSfinteasca-se Numele Tau,Vie Imparatia Ta,Faca-se voia Ta,Precum in Cer asa si pe Pamant,Painea noastra cea de toate zileleDa-ne-o noua astaziSi ne iarta noua greselile noastre,Precum si noi iertam gresitilor nostri,Si nu ne duce pe noi in ispita,Ci ne izbaveste de cel viclean.In Numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh,Amin!

Capusele

2009-05-20T03:58:00.000-07:00

Citeam acum ceva timp un articol pe un blog despre capuse si ma gandeam ca macar de nacazul asta am scapat la bloc. Dar n-a fost sa fie asa...

Si asta pentru ca am fost la padure duminica dupa Sfanta Liturghie..

Luni am vazut pe piciorul domnitei un punct negru cat un varf de ac, dar m-am gandit ca s-a intepat in ceva si este o crusta hematica, tot e ea plina de julituri. Dar marti parca era mai mare si cand m-am uitat cu atentie am observat ca era o capusa! Din fericire nu ajunsese inca sub piele, am smuls-o am dezinfectat locul si acum e bine.

Am povestit si sotului si ne gandeam de unde oare a luat-o...Dar el ma intraba asa intr-o doara oare ce are el la picior; si cand ma uit..da..tot o capusa ceva mai bine infipta, dar care nu i-a cauzat nici lui probleme. Si tot nu am scapat, azi dimineata a gasit si pe abdomen una! Ma uimeste toata aceasta intamplare mai ales pentru ca sotul purta pantaloni lungi si camasa duminica, desi este adevarat ca am stat pe o patura.

Intepatura de capusa nu este dureroasa neaparat, dar deoarece are mai multe gazde poate transmite microrganisme patogene pentru om. Cea mai de temut insa este Borelia care poate da boala Lyme ("boala cu 1000 de fete" si afectare multisistemica, inclusiv neurologica). Cel mai bine este ca oamenii sa fie atenti si sa studieze cu atentie pielea daca au fost prin iarba sau (si mai bine) sa poarte pantaloni lungi, desi nu au eficacitate maxima.

Capusa poate ajunge, daca nu este descoperita la timp, in stratul superficial al pielii de unde nu poate fi indepartata complet decat chirurgical.

Din fericire Romania nu este o zona endemica pentru boala Lyme (aceste zone sunt Germania, SUA si Canada), dar pentru ca a fost vorba de un copil mic i-am administrat preventiv Amoxicilina (trebuie administrata in primele 72 de ore de la intepatura). La adulti preventia infectiei cu Borelia se face cu Doxiciclina. Sigur, mai intai se consulta medicul!

Nicoleta

Intre incurajare si aberatie

2009-05-19T06:13:00.001-07:00

Intamplator acum cateva zile am vazut cateva secvente din ceea ce se doreste un reality-show autohton. Am rezistat tentatiei de a-l inchide pentru a vedea un pic din ce mai spun oamenii in domeniul educatiei. Mai ales ca gazda si ganditoarea emisiunii este considerata un fel de specialist national in probemlele copilului.

Totul a decurs o perioada foarte bine si frumos, asculatie empatica a ambelor parti, apoi o incercare de negociere. Moment in care doamna psiholog-specialist a cazut intr-o singura barca. A uitat de neutralitatea negocierilor si de interesul real al celor implicati. Cu alte cuvinte a luat foarte frumos si cu mult entuziasm parte tinerilor nemultumiti de felul incare ii educa parintii. Nu e nimic rau in asta cand esti nenea de pe strada care isi da cu parerea, poti tine partea oricui. Dar sa incurajezi un comportamant probelmatic in numele dezvoltarii "armonioase" a copilului este o greseala.

Iar cireasa de pe tort a venit foarte rapid: incurajarea huliganismului! Sa va spun mai pe larg... Una dintre adolescentele care isi cauta "dreptatea" pe la televizor a ajuns sa faca grafitti pe statuile dintr-un parc, lucru pe care il numea arta. Sa zicem ca acest comportament este des trecut cu vederea in ziua de azi desi el poarta un nume: VANDALISM! Ce m-a mirat pe mine este ca doamna specialist in copii si adolescenti a fost foarte entuziasmata de "operele " tinerei si a pornit o adevarata lupta impotriva mamei "retrograde", care in loc sa-si incurajeze fiica in incercarile artistice, o dezarproba! Cred si eu ca strigatul responsabilitatii fata de copil o faceau pe biata mama sa adopte niste metode de educatie mai putin eficiente si adecvate, dar nu total gresite.

Sigur, este bine sa incurajezi aptitudinile copilului, sa le cultivi chiar, dar nu pe zidurile orasului! Ce fel de "specialisti" ajung sa dea sfaturi oamenilor despre educatie... Oare pe cand o emisiune in care respectiva va incuraja copii altora sa fure (pentru abilitatile de manualitate fina), sa loveasca (pentru invatarea asertivitatii), sa chiuleasca de la scoala (pentru a invata cum sa se descurce in viata); despre comportamentul sexual neadecvat nici nu mai spun ca este deja aprobat si incurajat.

Oare doamna-specialist n-a auzit pana acum de conceptul de "toleranta zero" fata de manifestarile huliganice? Asta ca sa nu mai vorbim de bunul simt, ca cel estetic este plecat de mult timp de pe aceste plaiuri.

Si imi mai pun o intrebare: a facut toata mascarada asta de dragul ratingului sau chiar asa a invatat la scoala?

Timpul...

2009-05-15T12:04:00.000-07:00

Se pare ca timpul este ceva ce nu-mi ajunge.
Dar un lucru este cert - nu trece zi fara ca Domnita sa nu aiba experiente noi, educative si amuzante. Poate pentru ca peste aproape doua luni va trebui sa impart acest timp cu ea cu alti copii, ma simt atat de presata sa facem cat mai multe lucruri impreuna.
Am intrebat-o de curand daca vrea ca mami sa mearga si ea la serviciu, ca tati, iar raspunsul a fost dezarmant: NU. Sincer nici nu ma asteptam la alt raspuns din partea ei, dar m-am simtit oarecum ingrijorata.
Nu stiu cum voi face fata situatiei sau cum va face ea fata, cel putin la inceput, dar sper sa trecem cu bine peste perioada de adaptare.
Din noul ei program mi se pare ca cel mai dificil va fi sa nu iasa atat de des si mult timp la aer, indiferent ce varianta vom alege (bine, daca vine buni, aproape toate problemele sunt rezolvate). Nimic nu mi se pare mai important la varsta asta decat jocul liber afara! Iar ea este fascinata de nisip, pietre, balti, caini (comunitari sau nu), pisici, frunze, iarba, de fapt de tot ce o inconjoara.
Probabil va fi nevoie sa-mi stabilesc prioritatile si sa urmez un program in care ea sa fie vioara intai. Asta inseamna ca vom manca iaurt cu paine mai in fiecare zi...E, oricum tati are nevoie sa mai piarda cateva kilograme...
Da, ultimii doi ani au fost cei mai fericiti, linistiti si impliniti de pana acum. Sa vedem cum va fi din iulie incolo.
Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

2009-05-13T12:25:00.000-07:00

“As vrea sa nu incetati sa va rugati. As vrea sa intelegeti ca daca exista vreo protectie care se intinde peste societatea umana, peste tara noastra, aceasta este puterea rugaciunii. Sa nu faceti o rugaciune de rutina - puneti-va in miscare inima, umpleti-va de fiorul rugaciunii. (..)Daca nu te patrunde fiorul credintei din crestet pana in talpi, nu esti in rugaciune adevarata. Nu este usor. Dar daca persisti, Dumnezeu te ajuta, iti da harul rugaciunii. Si harul rugaciunii se da la cerere. Harul rugaciunii se obtine prin stradanie, prin staruinta." Par. Ghe. Calciu

Pentru saptamna aceasta va invit sa ne rugam pentru:

- adulti bolnavi: Rodica, Geoargiana, Florentina, Marian, Catalin

- Andreea sa duca sarcina cu bine

- copilasi bolnavi: Mario-Stefan, Selena-Daria, Paula

Si va rog sa cititi si povestile celor carora le-am pus link, poate ii puteti ajuta si altfel.

Rugaciune de mulţumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toată milostivirea, care ai nemăsurată milă, nespusă şi neajunsă iubire de oameni, căzănd acum către a Ta slavă, cu frică şi cu cutremur, aduc Ţie mulţumire pentru binefacerile de care m-ai învrednicit pe mine nevrednicul robul Tău. Te slăvesc, Te laud şi te cănt ca pe un Domn, Stăpân şi făcător de bine. Şi iarăşi căzănd înaintea Ta, îţi mulţumesc şi cu smerenie, mă rog nemăsuratei şi negrăitei Tale milostiviri, ca şi de acum înainte să-mi dăruieşti faceri de bine, ca să sporesc în dragostea de Tine şi de aproapele meu. Izbăveşte-mă de tot răul şi necazul. Daruieşte-mi linişte şi mă învredniceşte ca în zilele vieţii mele totdeauna să-Ţi aduc şi să grăiesc şi să cănt cele preabune Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfănt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Gardenia

2009-05-10T11:03:00.000-07:00

Nu sunt o mare amatoare de plante de apartament, probabil pentru ca nu am rabdarea necesara sa le ingrijesc...Dar draga mea cumnata mi-a lasat in custodie mai multe plante cand s-a mutat. Nu le-a mers lor prea bine, unele au murit, dar altele au scapat. De multe ori mi-am dorit sa le dau.

Acum o saptamana mi-am luat insa o gardenie. Da, o gardenie...o planta pretentioasa, greu de ingrijit si cu sanse mari sa ma dezamageasca.

Cum de am luat-o? acum trei ani m-am indragostit literalmente de gardenii...

Prima intalnire cu ele a avut los in Salonic, in luna de miere. Cand am vizitat mitropolia din Salonic, acolo unde sunt moastele Sfantului Grigorie Teologul, biserica era impodobita pentru o nunta. Globuri parfumate alcatuite dina ceasta planta delicata atarnau de candelabre, ghirlande intinse de la un stalp la altul, gardenii la sfintele moaste.. M-am simtit ca in rai. Nu prea stiam eu despre ce floare este vorba, dar am intrebat si am aflat.

Apoi am vizitata Meteora si la una dintre manastiri (cred ca la Marea Meteora, dar nu sunt sigura) indragostirea a fost completa: vase uriase cu garenii inforite umpleau aerul cu miresmele lor. Atunci m-am gandit ca mi-ar place sa le dedic din timpul si pasiunea mea.

A durat trei ani pana sa-mi iau una...deja m-am bucurat de parfumul ei, caci avea o floare deschisa. Nu v-o arat decat cand va inflori aici, in balconul meu, ingrijita de mine!

Daca aveti si voi si aveti sfaturi de dat va astept. Sursa fotografiei.

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

2009-05-05T13:15:00.000-07:00

Reiau aceasta initiativa pe care am intrerupt-o fara voie in ultimele doua saptamani. Simt mai mult ca oricand acum, cand Biserica este incercata, ca avem nevoie si mai mult sa ne rugam unii pentru altii. Sigur ca fiecare are in inima rugaciunea pentru cei dragi ai sai, pentru Biserica, ierarhi, preoti, prieteni...dar va pun si eu inainte cateva persoane care au nevoie de un gand ca o rugaciune, un suspin sau doar un "Doanne miluieste!". Acestea sunt lucruri pe care le putem face fiecare. Si va multumesc ca cititi si va rugati pentru cei de aici.

Saptamana asta sa ne rugam pentru:

- ierarhii nostri,

- Adrian, Aurel ca Domnul sa-i intoarca spre Adevar si lumina

- Andrei, Victor Stefan, Florentina, Andrei Catalin - copilasi bolnavi pentru care rugaciunea oricui este binevenita, iar ajutorul financiar de asemeni.

- la adormiti va rog sa pomeniti pe Nicolae, Florin, Raluca, Gilda si Elena.

Psalmul 1

1. Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut;
2. Ci in legea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea.
3. Si va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunza lui nu va cadea si toate cate va face vor spori.
4. Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa ! Ci ca praful, ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului.
5. De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul dreptilor.
6. Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri.

Painici Naan

2009-04-28T11:25:00.000-07:00

Imi place sa fac painea in casa si sunt mereu in cautare de retete. Acum am gasit o painica foarte simplu de facut, rapida, hranitoare si foarte, foarte gustoasa. Am facut totusi o modificare in reteta, am folosit un amestec de faina integrala si faina alba in locul celei albe complet (n-are rost sa fac paine din faina alba - piata e plina).

Din cantitatile retetei ies 4 painici, dar cred ca poate fi dublata, triplata...

Intai o poza:

Ingredientele:

- 200 grame faina (eu am pus 150 gr faina integrala si 50 gr faina alba)

- 10 gr drojdie proaspata (se poate folosi si o lingurita drojdie uscata)

- o lingurita de zahar (eu am folosit brun)

- o lingurita praf de copt

- o lingura ulei

- 2 linguri iaurt simplu

- 2 linguri lapte dulce

- 2-3 linguri de apa calduta

- sare

Cum procedam...Drojdia se pune intr-un castronel impreuna cu zaharul si apa calduta si se lasa 5 minute pana la dizolvarea completa.

Faina se amesteca cu praful de copt si sarea. Apoi se adauga uleiul, iaurtul, laptele, si la urma drojdia dizolvata. Se framanta 5-6 minute (daca aluatul este moale mai puteti pune 1-2 linguri de faina). Aluatul meu a fost cam moale si pentru ca am folosit faina integrala asa ca am mai pus treptat aproape 2 linguri de faina. Trebuie sa rezulte o coca elastica, nelipisioasa si placuta la atingere. Aluatul se lasa la dospit timp de 10-15 minute (eu am lasat mai mult pentru ca laptele si iaurtul pe care le-am folosit erau reci).

Cand timpul de dospire a trecut, iar cuptorul este incins la 140 grade se imparte aluatul in 4 bile care se intind usor cu sucitorul; trebuie sa aiba o grosime cam de 1 cm, se aseaza in tava unsa cu ulei sau cu hartie de copt si se da la cuptor timp de 10-15 minute.

Si gata. Sunt foarte gustoase, seamana la textura cu turta dulce si le puteti papa in 30 de minute!

Pofta buna!

Nicoleta

Crestem mari...

2009-04-27T03:40:00.000-07:00

Domnita noastra se apropie vertiginos de varsta de 2 ani, asa ca a devenit o domnisoara in toata regula...Cam incapatanata si indepenenta as spune eu, dar dezvoltata armonios.

Pe partea motorie sta bine, merge de la 11 luni, deja alearga, se catara, poate pune discuri de un bat, trage jucaria dupa ea, pune nisip cu lopatica in vase mici, mici, mananca supa singura cu lingurita, mazgaleste cu creionul pe hartie, picteaza cu degetele, da foile la carte

Pe limbaj sta la fel de bine, cunoste aproape toate cuvintele care definesc obiectele din jurul ei, face propozitii din 6-10 cuvinte care descriu actiuni prezente sau trecute (uneori si viitoare); cele mai frumoase pentru noi sunt cand spune "La multi ani!", "Hristos a inviat!", "Noapte buna, titica", si "saru-mana de masa" cand s-a saturat. Are memorie buna, stie cateva poezii si cantecele, completeaza poeziile pe care le citim impreuna si vrea sa cante "dragutul ciobanas..."

La autoservire mai avem de lucrat, cere olita in 90% din situatii (are accidente cand suntem plecati de acasa si noaptea sau cand e foarte foarte obosita), mananca singura, mesteca bine chiar si carnita, dar inca nu se dezbraca singura si nici nu se imbraca la nivelul la care ar trebui.

Si la culori stam prost, stie rosu si verde, uneori.

Emotional este la nivelul varstei, se sperie de zgomote puternice, inclusiv de cele cu care este obisnuita, dar nu plange, se teme de masini, dar nu si de catei la care merge indiferent daca ii cunoaste sau nu. Este afectuoasa, spune des "ubeste mami" cand vrea o imbratisare sau doar sa fie mai aproape de "titica" carei ii face si decaratii de dragoste. Are crize de furie care trec repede cand este frustrata, moment in care strange tare tare din pumnisori sau mai da cate o palma; uneori ciupeste sau musca, tot din frustrare.

Si sa va aratam si cu ce ne mai jucam noi acum (de fapt de cateva luni). Jocurile sunt de la Casa Retro care ne place mult, pentru ca gasim jucarii adaptate pe varste, rezistente si sigure. Iata cateva:

- marioneta flamingo, careia inca ii spune "ga-ga"

- puzzle din trei piese pe care il face destul de bine:- discurile care o incanta inca foarte mult desi la are de ceva timp:- fructele in incastre pe care le recunoaste si le potriveste singura:

Si o tamburina pentru momentele in care ne dorim si noi putina liniste.

Nicoleta

Si totusi mai exista speranta

2009-04-23T05:29:00.000-07:00

Speranta pentru bunul gust, pentru decenta, pentru normalitate as zice eu.
Cand aveam vreo 8 ani eram foarte pasionataa de muzica asa ca am incercat mai multe instrumente, spre disperarea parintilor mei care nu intelegeau aceste ...pasiuni. Cel mai mult mi-a placut vioara, pe care de altfel o iubesc si acum desi nu mai stiu nici macar cateva acorduri. Pe vremea cand visam, deci, sa fiu o mare mare violonista exista un mic-mare violonist, care acum este mare-mare. Il admiram foarte mult atat pentru daruire cat si pentru virtuozitatea pe care o avea la 8 ani. Se numeste Alexandru Tomescu si este unul dintre cei mai buni violonisti din tara (daca nu cumva cel mai bun).
Pe vremea aceea eram tare mandra ca era de-o seama cu mine, iar acum sunt la fel de mandra ca suntem contemporani. mai ales ca a reusit, impreuna cu minunatata sa vioara Stradivarius, sa dovedeasca ca...nu suntem o natie de manelisti! Ca inca ne mai incanta frumosul, ca inca mai cautam armonia, ca inca suntem capabili sa sprijinim valorile.
De curand a fost realizat un experiment la metroul de la Piata Victoriei, legat de disponibilitatea romanului de a admira frumosul chiar si atunci cand se grabeste spre serviciu si de a rasplati efortul. Va las sa aflati mai multe despre acest experiment din articolul de aici.
Si ma bucur ca din ce in ce mai multe si mai puternice voci de oameni care cu adevarat au ce spune incep sa fie auzite din vacarmul ignorantei si al prostiei noastre.
Nicoleta

HRISTOS A INVIAT!

2009-04-21T11:43:00.000-07:00

Am revenit si noi la casuta noastra, dupa pelegrinari atat de minunate...
Dupa o Saptamana a Patimilor cu denie in fiecare seara, am avut mare, mare bucurie sa petrecem Invierea Domnului la biserica din Slobozia-Campina.
Este un obicei al nostru, in fiecare an, sa petrecem Pastele la Campina. Nu doar pentru ca mama este singura, dar si pentru ca gateste minunat si noua ne place tare tare mult zona aceea.
Am plecat in Sambata Mare, foarte de dimineata pentru a nu prinde aglomeratie pe drum si pentru ca aveam de dus branzica pentru pasca si oua pentru cozonac., mielul...si trebuia sa participam la pregatirile finale, nu?
Asa ca odata ajunsi am finalizat cozonacul si pasca, au iesit bune ca in fiecare an, bors de miel cu leustean proaspat, friptura de miel (nu suntem mari mancatori de carne de miel, dar o data pe an ne place), sarmalute in foi de vita.
Seara, Maria noastra nu prea a vrut sa doarma, parca stia ea ca se petrece ceva, s-a culcat abia pe la 22, iar pe 23 am trezit-o ca sa mergem la Inviere. A fost tare cuminte, desi mare parte in noapte a stat treaza, dar a recuperat a doua zi. Sfanta Liturghie ne-a adus multa multa bucurie, la fel ca si atmosfera minunata din biserica. Dupa somnul binefacator si o masa frugala ne-am indreptat voiosi spre dealurile din jurul orasului; nu mica ne-a fost mirarea sa constatam ca foarte multi campineni au ales sa petreaca aceasta zi la iarba verde -este adevarat ca a fost o zi superba.
Luni n-am ajuns la biserica, dar am ajuns la Paraul Rece si la Sinaia - ne-am refacut admirand brandusele, primulele, si brebeneii din padure, am respirat aer curat si ne-am amuzat privind incercarile micutei noastre alpiniste.
Iar astazi de dimineata am mers la Liturghie la Manastirea Sfantul Ioan Evanghelistul din Cornu. O manastire noua si foarte foarte frumoasa situata pe un deal de unde se infatiseaza privirii o priveliste de vis. Biserica este mica, dar a meritat sa stam inghesuiti, caci slujba a fost atat de frumoasa, maicile canta in strana minunat, iar parintellte Arsenie Muscalu, nu mai are nevoie de nici o prezentare... Va recomand cu caldura sa mergeti.
Si am ajuns si acasa, unde ne simtim atat de bine, odihniti si cu atat de multa bucurie in inimi.
Doamne iti multumim pentru toate binecuvantarile Tale.

Rugaciune pentru aproapele

2009-04-16T04:20:00.000-07:00

Astazi este Joia Mare, o zi atat de inmiresmata ca nu-mi pot opri gandul la scris. Dar cum este si astazi nevoie de rugaciunea noastra, inima mea este alaturi de fratii nostri cei greu incercati din toate partile. Si ma rog Domnului sa-i intareasca, sa-i miluiasca si sa-i tina cat mai aproape de inima Sa cea iubitoare.

Astazi as vrea sa ne rugam cu totii pentru fratii nostri de dincolo de Prut.

Psalmul 22

1. Domnul ma va paste si nimic nu-mi va lipsi.

2. La loc cu pasune, acolo m-a salasluit; la apa odihnei m-a hranit.

3. Sufletul meu l-a intors, povatuitu-m-a pe cararile dreptatii, pentru numele Lui.

4. Ca de voi si umbla in mijlocul umbrei mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti.

5. Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat.

6. Gatit-ai masa inaintea mea, impotriva celor ce ma necajesc; uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau este adapandu-ma ca un puternic.

7. Si mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc in casa Domnului, intru lungime de zile.

Rugaciune pentru aproapele

2009-04-09T05:48:00.000-07:00

Ne indreptam cu pasi mari spre sapatmana patimilor si avem nevoie de si mai multa rugaciune. Va invit s-o impletiti cu rugaciunea pentru aproapele necunoscut noua, dar cunoscut Domnului si sa ne rugam pentru cei care au nevoie.

Saptamana aceasta va propun sa ne rugam pentru:

-Fratii nostri din Basarabia, sa-i ajute Domnul si sa-i apere

-Bogdan, Oana, Roxana cu afectiuni psihice

- Razvan-Marian consumator de droguri

- Andrei un baietel cu stenoza esofagiana

- Corina, o mamica cu tumora cerebrala.

-Marcela, Ioana, Daniel si Cristi, Domnul sa asculte si rugile lor.

Lista continua in C-box

Psalmul 19

l. Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob.

2. Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine.

3. Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie.

4. Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească.

5. Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.

6. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale.

7. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.

8. Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.

9. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.

10. Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Vecernie la Pasarea

2009-04-07T13:06:00.001-07:00

Rugaciune pentru aproapele

2009-04-02T12:23:00.001-07:00

"Dragostea de Dumnezeu şi dragostea de aproapele nu vin pe altă cale în sufletul nostru, decât pe calea rugăciunii!" - parintele Cleopa.

Saptamana aceasta sa ne rugam pentru:

- Alina, ca Domnul sa-i daruiasca copilasi

- Clementina, o fetita cu cancer

- Rodica si cei trei copii ai ei Daniel- Demetrius, Andreea-Beatrice si Georgiana-Mihaela, ca Domnul sa-i tamaduiasca si sa-i miluiasca

-Elena si familia ei, sa ii ajute Domnul sa depaseasca momentele grele

La adormiti va rog sa-i pomeniti pe: Karol, Ioan, Maria, Maria, Adriana.

Lista continua in c-box, coloana din dreapta.

Psalmul 8
1.Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri.
2.Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător.
3.Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:
4.Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
5.Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el.
6.Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.
7.Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului;
8.Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor.
9.Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!

Baton de cereale

2009-03-31T05:51:00.001-07:00

Nu mancam tot timpul cereale, desi ar fi bine. In afara postului, mancam dimineata fulgi de cereale. Acum, in post, am renuntat la micul dejun. Aveam insa nevoie de ceva pentru gustarea de ora cinci atat pentru Maria, cat si pentru sot (sa nu mai vina atat de infometat de la serviciu). Si am gasit o reteta de baton de cereale care mi-a placut foarte mult.

Realizarea sa este foarte simpla, iar ingredientele sunt la indemana (zic eu). Cu exceptia unuia singur: untul de arahide. Nu suntem chiar fani, dar este hranitor si sanatos(dar, atentie, poate da alergii la persoanele predispuse); si aveam nevoie de el pentru a "inchega" ingredientele. Asadar este o reteta suta la suta sanatoasa.

Deci, avem nevoie de:

- doua cani fulgi de ovaz care se pun intr-o tava si se dau la cuptor (cam 10-15 minute) sa se rumeneasca putin (cred ca ar trebui sa iasa crocanti, ai mei n-au iesit chiar asa, dar nici nu i-am lasat in cuptor prea mult timp)

- doua cani de seminte si nuci la alegere: eu am folosit de data asta nuci, arahide neprajite, seminte de floarea soarelui neprajite, susan neprajit, fulgi de cocos

- o cana fructe confiate la alegere (n-am avut decat stafide aurii si brune)

- 1/4 cana unt de arahide (se gaseste in magazine, aveti insa grija sa luati din cel fara adaos de margarina)

- 1/2 cana zahar brun

- 1/2 cana miere

- un plic esenta naturala de vanilie (optional).

- 1-2 linguri de apa

Fulgii rumeniti, semintele/nucile si fructele se pun intr-un vas mare.

Separat se imbraca o tava in folie de plastic sau in hartie de copt, lasand margini mai lungi, pentru a avea cu ce sa acoperim compozitia.

Zaharul se pune intr-o craticioara impreuna cu apa si se lasa pe foc pana se topeste bine; ar trebui sa devina un sirop grusut. Se ia craticioara de pe foc si se adauga untul de arahide , mierea si vanilia. Mierea nu trebuie fiarta, isi pierde proprietatile nutritive.

Unt-zahar-miere-vanilie se toarna peste cereale-fructe-seminte/nuci si se amesteca bine, bine.

Totul se pune in tava pregatita anterior si se preseaza bine (altfel se vor desface la taiere). Se acopera cu folia/hartia de copt si se lasa cateva ore (sau chiar peste noapte, pentru cine rezista).

Apoi se scoate din tava si de taie in batoane de marimi diferite, in functie de dorinta pofticiosilor.

Acesta este rezultatul:

Foarte bun atat ca mic dejun rapid cat si ca gustare in parc.

Nicoleta

Schitul Sfantul Ioan Rusu - Giurgiu

2009-03-29T06:42:00.000-07:00

Domnul a ingaduit sa avem o mare bucurie sambata asta. Desi aflasem de cateva luni ca parintele care a botezat-o, la schitul Darvari, pe domnita noastra s-a mutat la un schit nou infiintat in jud Giurgiu, nu am ajuns acolo. Asta pana ieri...

Ieri la amiaza am pornit in cautarea schitului si a parintelui nostru drag... Am ajuns relativ bine la Giurgiu si de acolo in comuna Slobozia. Cum nu exista nici un indicator spre manastire am intrebat si noi cativa localnici. Nu mica ne-a fost mirarea saaflam ca multi localnici nu stiau ca la mai putin de 1 km de satul lor se gasea o manastire. In plus nici una dintre persoanele pe care le-am intrebat nu fusese acolo, doar stiau pe unde se gaseste fosta unitate militara...

Dupa 1 km foarte greu, caci drumul nu este amenajat si sunt santuri mari lasate de tractoare, am ajuns in poarta raiului... Am trecut de poarta vechii unitati militare, dar Mmnastirea nici nu se vedea de copaci si valuri de pamant. Am lasat masina si am pornit mai departe pe jos. Nu am mers prea mult timp, caci imediat a aparut turla bisericii de dupa un val.

Schitul are o vechime venerabila...de aproape 6 luni! S-au amenajat pana acum biserica, un corp de chilii, pentru cei 5 monahi care vietuiesc aici si o trapeza, unde iau masa toti cei ce participa duminica la Sfanta Liturghie.

Linistea, aerul curat, verdele crud al ierbii, mirosul de pamant proaspat arat, padurea de salcami tineri ne-au dat o stare de bine. M-a impresionat linistea si curatenia, nici un fir de plastic, nici o sticla, nici o hartie, nici nu am credeam ca suntem intr-o padure din Romania!

Acolo unde pana nu demult se gasea un depozit de gloante, obiecte ce puteau pune capat vietii omului, se ridica acum bisrica, corabie pentru viata cea vesnica. Este mica, iconostasul nu e terminat, dar au particele din sfintele moaste, inclusiv ale Sfantului Ioan Rusu..

Totul este ingrijit, iar parintele Macarie, staretul, este un ghid desavarsit. Ne-am bucurat si de prezenta sfintiei sale, mai ales ca i-am facut o surpriza prin venirea noastra. Parintele ne-a aratat pe indelete tot ce s-a realizat pana acum si ce doresc sa faca in coninuare: o biserica mai mare, o trapeza mai mare, cateva chilii in plus. Durerile parintelui? Un stol de ciori care si-au facut cuiburi foarte aproape de manastire si care tulbura linistea mai ales seara si faptul ca localnicii nu sunt bucurosi de existenta schitului...

Iata si cateva fotografii, n-am facut prea multe, eram ocupati sa culegem urzici si stevie...

Biserica manastirii, doar acoperisul si turla se vad de dupa valul de pamant, folosit in trecut pentru a ascunde depozitul

Si padurea:

Culegand urzici si stevie:Va recomand cu caldura sa mergeti, mai ales ca a venit primavara. Va veti bucura de un aer curat si o priveliste mirifica. Duminica Sfanta Liturghie incepe la ora 10 (pentru a putea veni credinciosii de la Bucuresti, cei cu ajutorul carora, de altfel, s-au realizat toate cele de pana acum), iar padurea este deschisa tuturor.

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

2009-03-25T07:17:00.000-07:00

Am primit o cerere impresionanta pentru rugaciune, carei ii voi da curs cu mare drag, dar pe rand. Voi incep cu persoanele bolnave, cred ca acestea au cea mai mare nevoie de rugaciune. Iata lista pentru saptamana asta:

- Marius, bolnav de tuberculoza

- Pr. Petrica, Adriana, Emil, Iuliana, Ilinca, Andreea, Alexandra-Alina, Constanta, bolnavi de cancer

- Roxana, Amalia, Marius-Florin cu afectiuni psihice

- alti bolnavi: Chita, Marius, Stefan, Veronica, Doru, Octavian, Paula, Gheorghe, Toma, Drica, Maria, Larisa, Safta, Sorin, Catalin, Rodica-Stefania, maria, Camelia

- Ana-Maria, insarcinata, sa-i ajuta Domnul sa duca sarcina cu bine

- Laurentiu, Domnul sa-l ajute sa reziste operatiei si sa-si vada copii mari.

Psalmul 33

1. Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea.

2. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se veselească.

3. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele Lui împreună.

4. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit.

5. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze.

6. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate necazurile lui l-a izbăvit.

7. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei.

8. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El.

9. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El.

10. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. 11. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi;

12. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug.

13. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea.

14. Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor.

15. Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor.

16. Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din toate necazurile lor i-a izbăvit.

17. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui.

18. Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul.

19. Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.

20. Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi.

21. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.
___________________________________________________________________

D-ale Domnitei...

2009-03-25T07:08:00.000-07:00

A inceput sa asocieze lucrurile pe care le vede, noi cu ceea ce stie deja. M-a cam surprins, ma asteptam la lucrul acesta, dar ceva mai tarziu:

Acum cateva zile, ne pregateam sa iesim in parc; ma vede cum foloseam deodorantul si face o remarca: "Mami da uiei (ulei) a manute!" Nu mai spun ca peste cateva zile a vrut si ea...

Apoi, in parc, se dadea in leagan uitandu-se la cerul cu nori albi, pufosi. Si spune: "Uite, mami, zapada!"

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

2009-03-18T06:32:00.000-07:00

Rugaciune este hrana pentru suflet; cu atat mai mult cu cat o facem pentru cei din jurul nostru. Si este nevoie de atat de multa rugaciune in zilele acestea.

Saptamana aceasta sa ne rugam pentru:

- Laurentiu, un tatic greu incercat, care ar dori sa-si vada copiii mari si pe care il putem ajuta si financiar.

- Constantin, care a avut un accident de schi destul de serios

- Horatiu, care trece printr-o perioada mai dificila din punct de vedere emotional

- Mariana, ca Domnul sa aline durerea piererii ei

- Camelia, ca Domnul sa linisteasca inima ei si s-o intareasca in incercari

Lista continua aici

Psalmul 5

1. Graiurile mele asculta-le, Doamne ! Intelege strigarea mea !

2. Ia aminte la glasul rugaciunii mele, Imparatul meu si Dumnezeul meu, caci catre Tine ma voi ruga, Doamne !

3. Dimineata vei auzi glasul meu; dimineata voi sta inaintea Ta si ma vei vedea.

4. Ca Tu esti Dumnezeu, Care nu voiesti faradelegea, nici nu va locui langa Tine cel ce vicleneste.

5. Nu vor sta calcatorii de lege in preajma ochilor Tai. Urat-ai pe toti cei ce lucreaza faradelege.

6. Pierde-vei pe toti cei ce graiesc minciuna; pe ucigas si pe viclean il uraste Domnul.

7. Iar eu intru multimea milei tale voi intra in casa Ta, inchina-ma-voi spre sfant locasul Tau, intru frica Ta.

8. Doamne, povatuieste-ma intru dreptatea Ta, din pricina dusmanilor mei ! Indrepteaza inaintea mea calea Ta.

9. Ca nu este in gura lor adevar, inima lor este desarta; groapa deschisa grumazul lor, cu limbile lor viclenesc.

10. Judeca-i pe ei, Dumnezeule; sa cada din sfaturile lor; dupa multimea nelegiuirilor lor, alunga-i pe ei, ca Te-au amarat, Doamne.

11 Si sa se veseleasca toti cei ce nadajduiesc intru Tine; in veac se vor bucura si le vei fi salas lor, si se vor lauda cu Tine toti cei ce iubesc numele Tau.

12. Ca Tu vei binecuvanta pe cel drept, Doamne, caci cu arma bunei voiri ne-ai incununat pe noi.

Biserica Sfantul Nicolae-Breaza

2009-03-16T13:52:00.000-07:00

Breaza este o minunata statiune pe Valea Prahovei, chiar daca nu atat de cunoscuta, foarte draga mie. Mai ales ca acolo am avut sansa sa-mi petrec foarte mult timp in aerul sau curat si peisajul minunat.

Sambata am avut ocazia de a o revedea si am ajuns si la cea mai veche biserica din localitate: Biserica Sfantul Nicolae. Este o bijuterie, ce dateaza din 1777, avand ca si ctitori un grup de ciobani care isi pasteau oile in zona. Acestia chiar sunt reprezentati in tabloul votiv de pe peretele de la apus din biserica. De fapt localitatea s-a dezvoltat in jurul bisericii, lucru obisnuit la crestini, nu?

Imi pare rau ca, din motive tehnice, pozele pe care le-am facut nu sunt grozave, dar sper sa va faca curiosi sa va opriti pe acolo cand ajungeti pe Valea Prahovei.

Singurul lucru care va va surprinde neplacut este absenta pardoselii originale (desi era acolo acum vreo doi ani cand am mai fost eu) inlocuita sau acoperita de o gresie total nepotrivita si pe care am ales sa nu v-o prezint, din motive lesne de inteles.

Exteriorul bisericii:

Fresca exterioara, Infricosata Judecata,

Locul unde nu ne dorim sa ajungem...

Si Raiul...cu sfintii...

Pisania (pe care nu am putut s-o citesc)

Mormintele unori ctitoriSi splendoarea de afara...
Nicoleta

Nobila...mamaliga

2009-03-13T13:19:00.001-07:00

Am asteptat sa vina postul pentru a face o reteta care contine minunata mamaliga. Rezultatul a fost atat de bun incat as face reteta asta in fiecare sambata sau duminica. Iat-o:

- 200 gr ciuperci pleurotus (sau de oricare fel aveti, acestea au un gust foarte bun)

- o rosie

- cateva cozi de ceapa verde (sau ceapa uscata obisnuita)

- 2 catei de usturoi

- 2-3 linguri de ulei de masline

- 50 ml vin alb

- sare si piper dupa gust

- mix de condimente (ce aveam eu in casa contonea rozmarin, cimbru, cimbrisor, oregano, maghiran)

- 500 ml apa+ malai grisat+sare pentru a obtine o mamaliga nici prea moale nici prea vartoasa.

Mamaliga se face din timp, cand este gata se toarna intr-un vas larg si se niveleaza (ideea este sa se poate portiona intr-un fel de felii subtiri, de 1-2 cm) si se lasa sa se raceasca bine. Cand s-a racit (poate sta si o ora-doua) se taie, se pensuleaza cu ulei de masline si se pune pe grill pana prinde o crusta crocanta, delicioasa pe ambele fete.

Ciupercile se spala, se taie in bucati mari care se pun intr-o cratita impreuna cu uleiul. Nu pot spune ca se prajesc, isi lasa foarte repede apa si e un fel de fierbere in suc propriu. Dupa cateva minute de adauga ceapa taiata si usturoiul maruntit, vinul, sare si piper. Se lasa sa fiarba pana cand ciupercile sunt bine patrunse, iar sosul a scazut aproape de tot.

Bucatile de mamaliga coapta se aseaza intr-o tava, pe suprafata lor se pun ciupercile, iar deasupra rosia taiata cubulete (eu nu am pus miezul, era dorit de doua manute si o gurita). Se presara cu condimente si se da tava la cuptor pentru cateva minute, doar cat sa se incalzeasca bine totul. (Imi pare rau ca poza nu este de calitate si nu poate reda nici pe departe deliciul acestei retete!)

Va doresc pofta buna!

Nicoleta

Despre post

2009-03-13T05:07:00.000-07:00

Am incercat zilele acestea sa tin un post un pic mai aspru decat de obicei ; nu va ganditi la mari fapte de asceza, ci la mai multa atentie la ce imi intra in gura si cand.

Problema nu a fost asta, prima saptamana a trecut usor, cu toata greutatea. Problema a venit cand Domnul a ingaduit sa fac(fara sa-mi doresc) si putin post de somn. Combinatia asta a devenit exploziva in cazul meu nu pentru ca nu m-am mai putut abtine sa bag in gura, ci n-am mai putut controla ce-mi iese din gura. Asa am ajuns la cuvantul Mantuitorului: "nu ceea ce intra in gura spurca pe om ci ceea ce iese". Pe scurt, in stilul meu, mi-a fost foarte greu sa fiu calma si rabdatoare in relatia cu Domnita, care trece acum printr-o perioada foarte obositoare pentru mine, in incercarea (fireasca de altfel) de a fi mai independenta.

Toate insistentele mele de a o corecta, de a o linisti, nu au dat nici un rezultat. Iar iesirile mele partial necontrolate de manie, nu au facut decat sa o sperie ... Nu-mi doresc lucrul acesta in nici un moment, cu atat mai putin in post. Zilele trecute postand "Rugaciune pentru aproapele" m-am pus din nou pentru cateva momente in pielea parintilor cu copilasi bolnavi. Si am realizat ca lucrul pe care mi-ar fi cel mai greu sa mi-l iert, daca Maria ar fi bolnavioara, ar fi acela ca nu m-am bucurat indealuns de dargalaseniile ei. Mai ales ca are o multime...

Asa ca am hotarat sa las asceza pantecului pentru batranete si sa fiu mult mai atenta la trairile de nemultumire si manie care pot apare. Este incredibil cat de usor reusim sa le uitam, chiar si atunci cand le constientizam si ne cerem iertare pentru ele. Uitam ca au fost si maine le repetam. In momentul asta consider asceza cuvantului si a trairilor mai importanta...

Si voi incerca sa raspund cu un zambet si o imbratisare de fiecare data cand micuta mea domnita , dupa ce face o nazbatie imi spune "ubeste, mami!"

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

2009-03-11T04:00:00.000-07:00

Am lipsit o saptamana si parca s-au strans atat de multe dureri omenesti, ca parca imi pare rau ca nu am postat si saptamana trecuta.

Sunt foarte multi oameni care au nevoie de ajutor, iar boala pare sa fie cea care ne face sa strigam dupa acest ajutor mai tare decat altceva. Mai ales dacae vorba de boala unui copil. Nu stim noi caile Domnului, dar porunca o stim: sa iubim pe aproapele nostru!

Aproape toti cei pe care ii propun astazi au nevie si de ajutor material, iar link-urile le pun pentru cei care pot face si aceasta jertfa. Nu toti putem ajuta financiar, dar toti ne putem ruga si acesta e cel mai important lucru.

Saptamana aceasta sa ne rugam pentru :

- Milenka, care a pierdut o saricna

- Luca-Stefan, un baietel de un an cu leucemie

- Darius, alt baietel de un an cu cancer: neuroblastom

- Andrei-Daniel, un tanar cu tumora toracala

- Florentina, o adolescenta cu tumora cerebrala

- Stefan, Alexandru si Luana copilasi cu tetrapareza spastica

- Oana Valentina, o fetita cu tumora osoasa

- Alexandra, o tanara cu tumora cerebrala

- Razvan, un baiat cu distrofie musculara progresiva

- Stefania Ioana, un ingeras cu malformatie de cord

- Iulian, un baietel de 8 ani cu atrezie a cailor biliare si mamica lui, Mariana, care este si ea bolnava

- Stefan Cristian, cu talasemie majora

-Geanina, o tanara viitoare mamica de gemeni, sa-i ajute Domnul sa duca sarcina cu bine

- lista continua pe blogul Ioanei.

Iar daca stiti persoane sau situatii care au nevoie de rugaciune, va astept sa-i treceti la comentarii.

Psalmul 129
1.Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
2.Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
3.De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
4.Că la Tine este milostivirea.
5.Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,
6.Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.
7.Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El
8.Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

2009-03-02T03:41:00.001-08:00

Cum postul acesta imi doresc sa incerc sa ma dedic mai mult celor folositoare de sufet, voi veni pe aici mai rar.
Dar nu pot pleca fara un cuvant... de iertare.
Va rog sa ma iertati pentru tot ce am gresit in scris, in cugetat, in fapta.
Domnul sa ne binecuvanteze pe toti!

Si va pun inainte un cuvant despre rugaciune al femeilor din inchisorile comuniste:
"Cu rugaciuni consacrate, dar si cu unele improvizate, pornite din strafundul sufletului ii pomeneam pe toti cei cunscuti in suferinte, inchisi ca si noi. Ne rugam cand una dintre noi era luata la ancheta, ne rugam cand auzeam gemete sau tipete inabusite pentru cei chinuiti. Ne rugam pentru cei dragi de acasa, pentru ca bunul Dumnezeu sa-i apere de rau, sa-i intareasca si sa-i ajute in cele bune. Ne rugam pentru vrajmasi, pentru sanatatea si luminarea lor, pentru imblanzirea si intoarcerea lor la dreapta credinta. Faceam rugaciuni de multumire Lui Dumnezeu atunci cand linistea si pacea coborau in adancul inimilor noastre"-Viorica Stranuletiu Calinescu in volumul "Lacrimile prigoanei".

Nicoleta

Calatorie spre Inviere

2009-02-27T05:29:00.000-08:00

"Ce bine e sa fie fratii impreuna". N-am simtit adevarul acestor cuvinte atat de intens pana cand nu am participat la calatoria din Postul Craciunului. Iata ca Natalia ne aduce din nou bucurie, invitandu-ne sa urmam Domnului, impreuna, pe cale ce duce spre Inviere.

Impreuna in postire, in cugetare la cele dumnezeiesti, in rugaciune, in bucurie...Intotdeauna drumul impreuna este mai usor, iar destinatia pare mai aproape.

Mai jos este o parte din mesajul Nataliei, pentru cei ce doresc sa ne insoteasca in aceasta calatorie minunata:

"- să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul (pentru cei care au binecuvântare de la duhovnic să nu ţină partea alimentară, rămân multe alte feluri de post)
- să înmulţim programul zilnic de rugăciune
- să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (detalii pe coloana din dreapta, sus,

iar pomelnicul cu împreună călătorii pe coloana din stânga)
- să reducem navigatul pe internet şi să îl înlocuim cu lecturarea de cărţi, care are altă aşezare şi fixare în suflet
- să zâmbim mult, să iertăm, să întindem mâini de ajutor
- să nu mai răspundem atunci când cineva ne greşeşte sau ne răneşte
- să îl încredinţăm Domnului printr-o rugăciune şi să îl binecuvântăm pe fiecare om pe care ni-l trimite Dumnezeu, în fiecare zi.

Aştept şi propunerile voastre, aşa cum aştept şi să vă alăturaţi acestei împreună-călătoriri spre Înviere, printr-un comentariu sau mail sau oricum puteţi da de veste. Nu trebuie să aveţi blog, nu trebuie nimic, doar să îmi spuneţi numele, ca să alcătuim un pomelnic comun. În rest, fiecare contribuie cu ce poate şi crede că este de folos, nimic nu este „obligatoriu” în afară de rugăciune, care este cea mai importantă. Vă aştept cu mare drag,
Natalia"

Nicoleta

Acum trei ani...

2009-02-25T12:08:00.000-08:00

Acum trei ani primeam acest minunat buchet de flori de primavara foarte parfumate si

semnam acte la primarie!

De trei ani sunt doamna sotului meu...

Ii multumesc iubitului de pe canapea ca imi este sot drag, iubit, prietenul cel mai bun, impreuna parinte pentru Domnita, confident, terapeut, sfatuitor, spalator de vase de seara, intretinator de familie, aspirator de week-end, sofer de placere, schimbator de scutece, si nu in ultimul rand impreuna rugator inaintea Domnului.

N-am fost mai fericita ca in ultimii trei ani!

Si ii multumesc Domnului ca ne-a adus impreuna, ne ocroteste si ne mangaie intotdeauna.

Nicoleta

Rugaciune pentru aproapele

2009-02-24T13:18:00.000-08:00

"Nu pregeta a te ruga din inima, chiar si la capatul unei zile de munca istovitoare. Nu fi neravnitor in sfanta rugaciune, spune-o toata Domnului, din tot sufletul, tinand seama ca este lucrare inchinata Domnului. O rugaciune care nu este facuta din inima, neravnitoare, nu te va lasa sa dormi pana cand nu-ti vei plange pacatul in fata Domnului"-Sfantul Ioan de Kronstadt

Sa ne rugam pentru:

- Mihaela, o tanara care are nevoie de rugaciunile noastre

- Sorinel, un baietel cu hipoacuzie bilaterala, care are nevoie si de ajutor material si pe care il gasiti aici

- Ioana-Diana, o tanara de 16 ani cu cancer

- Dan si Nicoleta, pentru ca Domnul sa le daruiasca copilasi

- Alina, ca Domnul sa implineaca dorinta inimii ei.

- lista continua aici si aici

Rugaciune

Parinte Ioane prea minunate, tu cu faptele tale cele minunate pe multi la Dumnezeu i-ai adus si de daruri duhovnicesti te-ai invrednicit de la Stapnul aici: ai vindecat bolile, patimile le-ai strpit, de aceea te rugam, intristarea noastra stinge-o si ne da noua bucuria cea duhovniceasca in inima si ajuta-ne noua sa fim partasi la viata ta si la faptele tale cele bune, ca sa ne invrednicim si noi de Imparatia cerurilor. Amin.

Somon cu ghimbir

2009-02-23T12:31:00.000-08:00

Astazi este prima zi din saptamana alba, asa ca am hotarat sa nu pierd nici o clipa din beneficiile consumului de peste. In plus am lasat sotul sa plece fara mancare la serviciu, asa ca trebuia sa pregatesc ceva special.Si, iata:

Somon cu sos de iaurt, ghimbir si cimbru.

Reteta e simpla. Saptamana trecuta am tot mancat sos de ghimbir, in special cu pui (dar am folosit si ca baza pentru pizza), asa ca acum eram curioasa daca gustul minunat al ghimbirului se potriveste si cu pestele. Conculzia, se potriveste foarte bine, cel putin noua ne-a placut.

Iata si reteta:

- somon (am avut unul mititel, cam 450 gr, dar a fost suficient pentru o cina in 3) pus pe gartar dupa ce a fost presarat cu sare si cimbru

- sos alb: 100 ml iaurt (cam subtirel al meu), 2-3 cm radacina de ghimbir, 3 catei de usturoi (sosul nostru a iesit destul de usturoiat, cantitatea se poate reduce), 0 lingura ulei de masline, sare, o lingurita cimbru uscat. Toate ingredientele se maruntesc si se amesteca cu ajutorul unui blender.

In sosul acesta se pun bucatile de somon imediat ce au fost luate de pe gratar.

Se serveste cu paine de casa din faina integrala cu rozmarin

Efecte secundare

2009-02-20T12:23:00.000-08:00

In limbaj medical, efectele secundare sunt acele rezultate nedorite (de cele mai multe ori nedorite, dar exista si un foarte mic procent de efecte secundare dorite ale unui medicament) pe care le poate avea un medicament.
Vreau sa privesc acest lucru acum din perspectiva religioasa, ca un exercitiu de responsabilizare personala.
Acest efecte secundare sunt lasate de Dumnezeu ca o asumare libera a omului pentru cele ce si-a dorit sau a cerut.Oamenii nu s-au multumit cu relatia pe care o aveau cu DUmnezeu si au cerut de la El diverse lucruri, uneori ca substitut, alteori ca si completare, iar Dumnezeu nu s-a opus liberei vointe si dorinte a omului, dar le-a dat pe toate cu efecte secundare.
- Eva a vrut sa stie ce e bine si ce e rau si a mancat din fructuul oprit, iar primul efect secundar a fost alungarea din rai
- omul a dorit sa aiba mai mult si a avut si grija pentru ziua de maine
- a dorit si a cerut sa manance mai bine si sa se imbrace mai bine, si a primit, iar ca efect secundar a primit aditivi, pesticide, ingrasaminte chimice
- omul a dorit sa se deplaseze mai repede, mai bine, mai confortabil, sa-i fie viata mai usoara - si a primit, iar ca efecte secundare a primit si poluare, galagie, stress, departare de familie
- omul a dorit sa traiasca mai mult -iar Dumnezeu a ingaduit atatea medicamente, dar cu...efecte secundare. Se tot discuta ca ar fi unele care nu ar avea...
In orice lucru cerut de noi, Domnul, in mila Lui, a pus si o cruce, mai usoara, pe potriva noastra.
Exista, totusi, si lucruri fara efecte secundare: credinta, nadejdea si dragostea!